Un text literar descriptiv despre animalul preferat .
Răspunsuri la întrebare
Intr-o dimineata insorita de aprilie,eu impreuna cu parintii doream sa mergem pentru a adopta un catel,acesta fiind animalul meu preferat. Consider ca,acestia sunt unele dintre cele mai loiale necuvantatoare,inafara celorlalte mii de calitati ale lor.
Am asteptat timp indelungat,cu nerabdare pentru a merge la adapostul de animale din orasul nostru,si iata ca momentul a venit pe necrezute.
Ajunsi acolo,am zarit zeci,poate chiar sute de animale,care mai de care mai mari,mai mici,mai gingase ori mai linistite. Insa in special cainii mi-au atras atentia,asa cum era de asteptat. Simteam ca nu puteam alege,toti erau atat de aratosi,incat mi-as fi dorit sa ii iau pe toti. In timp ce stateam si ii analizam pe toti cu atentie,am observat unul mai...diferit.
Acesta era un caine care statea singur,cu botul pe labe si parand foarte trist. Blana sa zdrentuita aproape ca ii acopereau ochii cafenii si lipsiti de viata. Labele sale si restul membrelor arata faptul ca acesta parea sa nu fi fost spalat de luni bune,starea lui fiind una deplorabila.
Fara sa stau pe ganduri,m-am indreptat catre mama si i-am cerut sa adoptam cainele respectiv. Ea ,uitandu-se la el,raspunse cu un glas domol:
- Dar de ce acela? Priveste in jur,sunt atat de multi caini frumosi aici! Sigur nu doresti altul? Uite,acela de acolo! Ce minunat arata! si mi-a aratat spre un pudel cu blana alba,cu o funda in varful capului,facand-ul sa arate oarecum elegant.
Dar nu. Eu nu imi doream asta. Era complet evident faptul ca toti acei caini care aratau atat de fericiti si ingrijiti erau tratati omeneste si cum se cuvine,se putea vedea de la o posta. De aceea nu ii voiam pe ei. Il voiam pe el,pentru a-i putea oferi niste conditii mai bune decat cele de aici. Pentru a putea fi fericit cu adevarat. Pentru a putea vedea cum este fara sa ai blana murdara,cum e sa fi curat,cum e sa fi tratat exact asa cum meriti.
Atunci,am rasunat:
-Nu,pe acesta il vreau!
Mama s-a lasat induplecata si pana la urma am iesit de acolo exact cu cel pe care mi l-am dorit.
Ajunsa acasa,l-am spalat,l-am ingrijit si i-am oferit caldura,hrana,dar cel mai important:atentie si dragoste.
In cateva saptamani,acesta arata mai bine decat toti cainii de la adapost! Parea nou-nout,mai exact "ca scos din cutie" cum se spune. I-am dat pana si un nume: Ringo.
Recent dupa aceasta intamplare,am descoperit o campanie care sustine apararea cainilor si ducerea acestora la niste stapani capabili si suficient de iubitori. Am decis sa ma alatur ca voluntar,iar acum totul merge ca pe roate!
Nu am inteles niciodata de ce oamenii fac diferente intre animale pe baza aspectului lor fizic. Uneori,putem fi mai rau ca animalele in sine fara sa ne dam seama. Este atat de trist si de dezamagitor faptul ca nimeni nu a putut lua nicio masura in legatura cu acest subiect,si faptul ca exista atat de multi caini pe lume fara adapost si batjocoriti fara niciun motiv,doar pentru cum arata,desi nimeni nu este capabil mintal incat sa constientizeze faptul ca ei sunt asa datorita lor.
Intr-un final,cainii au ramas preferatii mei,si intotdeauna vor fi. Iubiti-va animalele!