Question

Uncheşul Ştefan tăcu o bucată de vreme, dus pe gînduri.
Era o dimineaţă de început de septemvrie, cu cerul fără nouri, cu
valea Moldovei înecată de lumină, cu ceaţă uşoară pe păduri şi pe munţi.
Pluteau pajuri în înălţimile cele îngheţate. Săgetau rîndunici în lungul drumului, apoi
se adunau şi se ţeseau în stoluri, gătindu-se de cale lungă, peste Marea. Nu adia
vîntul şi strălucirea soarelui avea în ea ceva de aur, nespus de dulce şi de prietinos.
Ilarion, de pe capră, începu să îngîne şi să mormăiaseă ceva: lucru de neînchipuit!
Uncheşul întoarse spre el, pe sub sprînceană, un ochi maliţios, apoi îmi cuprinse
mîna dreaptă. Eu stam în stînga lui.
— Nu-i urîtă asemenea dimineaţă, Bogdănuţ, zise el, nu-i urîtă mai ales pentru
cineva care se pregăteşte să iasă din lume.
— Într-adevăr, valea asta s-arată ca o minune a lui Dumnezeu, uncheşule; însă
vorba pe care o spui mă întristează şi n-are noimă.
— Ai dreptate, Bogdănuţ; pentru un mînz ca tine, douăzeci de ani şi douăzeci de
bani sînt lucruri fără sfîrşit. Am fost şi eu nemuritor. Pe urmă am înţeles că trebuie să
pun un termen

Scrie in 10-15 randuri o posibila continuare a dialogului dintre uncheas si bogdanut , gandindute la semnificatia unei replici.

Answer 1

e am sa te ajut
si eu te voi ajuta,orice s-ar intampla
si asa se-ntelegeau cei doi pana la andanci batraneti