Question

urgeeeeent!
Am nevoie de minim 7 citate pt cartea ''scoala pentru bine si rau''
Va dau coroana+10 puncte

Answer 1

Răspuns:

• Sophie așteptase toată viața să fie răpită.  Dar în seara asta toți  ceilalți copii din Gavaldon se  zvârcoliseră în somn. Dacă  i‑ar lua directorul școlii, nu  s‑ar mai întoarce niciodată.  Nu ar avea parte de o  viață împlinită. Nu  și‑ar mai vedea niciodată familiile. În  seara asta, copiii au  visat un hoț cu ochi  roșii, care a venit  să‑i smulgă din  așternuturi și să le  înăbușe țipetele.
• Sophie a deschis ochii și a văzut că era dimineață. Ciocanul era adevărat. Prinții, nu.  — Tată, dacă nu dorm nouă ore, am ochii umflați. — Toată lumea vorbește întruna cum că pe tine o să  te ia anul ăsta, a zis tatăl ei bătând în cuie o scândură  strâmbă peste fereastra camerei ei, care era complet acoperită cu lacăte, țepușe și șuruburi. Îmi spune să‑ți tai  părul, să te mânjesc pe față cu noroi, de parcă eu cred în toate aiurelile astea de povești. Dar nimeni nu intră aici în noaptea asta. Asta‑i clar.
• Dacă directorul ăla de școală vrea Bunătate, atunci o  s‑o ia pe fiica Gunildei.  Sophie s‑a încordat.  — Pe Belle?  — Aia e fiica perfectă, a zis el. Îi duce lu’ taică‑său la  moară mâncăruri gătite de ea. Iar resturile le dă babei  amărâte din piață. A înțeles unde bătea el. Sophie nu‑i gătise niciodată  o masă ca la carte, nici măcar după ce murise mama  ei. Evident că avea un motiv întemeiat (uleiul și fumul i‑ar fi înfundat porii), dar știa că e un subiect delicat.  Asta nu însemna că taică‑său făcuse foamea. În schimb,  îi oferea mâncărurile ei preferate: piure de sfeclă, fiertură de broccoli, sparanghel fiert, spanac la aburi.
• S‑a ridicat repede din pat și a trântit ușa de la baie.  Și‑a studiat fața în oglindă. Se vedeau urmările acestei treziri bruște. Părul ei lung până în talie, de culoarea aurului, nu lucea ca de obicei. Ochii ei verzi ca jadul  păreau mai șterși, buzele ei roșii și pline parcă erau  puțin uscate. Până și tenul ei de un roz‑deschis își pierduse strălucirea. „Dar tot prințesă sunt“, s‑a gândit ea.
• La noapte avea să fie dusă în pădure. La noapte avea  să înceapă o nouă viață. La noapte avea să‑și trăiască  propria poveste.  Iar acum trebuia să se pregătească.  A început prin a se freca pe față cu icre – miroseau  a picioare murdare, dar te fereau de coșuri. Apoi și‑a  făcut un masaj cu piure de dovleac, s‑a limpezit cu lapte  de capră și și‑a pus o mască de față cu pepene galben și  gălbenuș de ou de broască‑țestoasă.
• Cea mai bună prietenă a Sophiei locuia într‑un cimitir. Ținând cont de aversiunea ei pentru toate lucrurile  macabre, mohorâte și slab luminate, te‑ai fi așteptat  ca Sophie să găzduiască întâlnirile dintre ele două la  ea acasă sau să‑și găsească o altă prietenă. În schimb,  urcase până la casa de pe vârful Dealului Mormintelor în  fiecare zi din această săptămână, având grijă să‑și păstreze zâmbetul pe buze, din moment ce, până la urmă,  asta înseamnă să faci o faptă bună.
• Oare era de‑ajuns? Putea asta să concureze cu plăcintele  făcute în casă și cu mila arătată babelor de pe stradă?  Gândurile i‑au zburat neliniștite la castraveți. Poate că  ar reuși să strecoare o rezervă doar pentru ea în pădure.  Încă avea timp berechet până la căderea nopții ca să‑și  facă bagajele. Dar castraveții nu erau grei? Oare cei de  la școală o să trimită niște valeți? Poate ar trebui să‑i  transforme în suc înainte să...