Franceza, întrebare adresată de Adinna07, 8 ani în urmă

Urgeeent!!! 50 de puncteee!! va rog sa mi traduceti textul les jeunes entre oui et non.. va rooog muuuult.

Anexe:

Tarazanoglu: tu vrei tot sau doar ce este subliniat ?
Adinna07: tot
Adinna07: e subliniat de cei ce au avut cartea inaintea mea

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de Tarazanoglu
10
Eu am petrecut ore bune la tema si ei vor avea aceeasi nota ca si mine fara sa se fi obosit. Si totusi, spun da si ii las sa faca asta.
Alexis, 17 ani, traieste/trece prin aceeasi dilema : fac parte dintr-o gasca foarte unita. Ne dam cu patinele pe strada si tot spilul este sa te agati de masini fara ca soferul sa te vada. Mie unul, imi este frica de asta. Dar nu as marturisi niciodata. Si continui sa fac acelasi lucru cu ceilalti din gasca.
Dar de ce o fi atat de greu sa pronunti un cuvant atat de mic care nu inseamna mare lucru ? Pentru ca in acea perioada a vietii voastre, nimic nu pare mai important decat prietenii. Ati mizat totul pe ei si nu vreti cu niciun pret sa pierdeti stima lor.
Cand invatam sa nu-i mai consideram pe parinti ca pe unicul nostru punct de referinta, prietenii, gasca capata o importanta enorma, reia Gérard Séverin. De fapt , e ca si cum prietenii ar fi familia voastra. A spune "nu" gastii, a nu i se conforma, continua psihanalistul, inseamna a risca enorm sa fii respins. Si deci de a te ramane complet singur. Ezitarile voastre sunt de inteles...
A spune "nu" este greu, este riscant. Dar cateodatam, merita sa incerci. Daca spui tot timpul "da" cu gandul la "nu", poti sfarsi prin a nu te mai recunoaste. A trai cu o imagine de sine insusi patata de vinovatie, cateodata chiar de dispret, devine repede ceva intolerabil. Carol, 16 ani, stie despre ce vorbesc. Mult timp, am facut pe persoana draguta care spunea "da" tuturor. Celor care imi cereau tot timpul tigari sau chiar bani. Baietilor carora nu indrazneam sa le spun "nu", chiar daca nu-mi placeau cu adevarat, de frica ca aproape nimeni nu ar mai vrea sa iasa cu mine pe urma. Si apoi, intr-o zi, mi-am dat seama ca nu atrageam decat paraziti care ma vedeau ca pe o naiva numai buna de dus de nas. M-am simtit fara valoare, patetica ! Atunci, am explodat. Astazi, indraznesc sa spun "nu" cand gandesc asta si ma simt atat de bine, de parca m-as fi eliberat de o greutate / ca si cum m-as fi eliberat de o greutate.
Alte întrebări interesante