Question

[URGENT]Alcatuiti o compunere narativa de 100-300 cuvinte in care sa prezentati o intamplare reala sau imaginara din copilarie.

Answer 1

Sunt convins ca vacantele de vara din copilarie mi-au oferit cateva dintre cele mai emotionante momente ale vietii.Dintre clipele minunate in care profitam de ragazul indelung asteptat pe care mi-l permiteau zilele de vacanta, imi amintesc, de pilda, cum, intr-o dupa-amiaza de iunie, am plecat plin de bucurie spre satul bunicilor mei, unde urma sa petrec, fara indoiala, doua saptamani incarcate de suspans.
Nici nu am ajuns bine in curtea bunicilor, ca o sumedenie de prieteni m-au si intampinat, propunandu-mi sa pornim in cautarea unor cuiburi de pasari. Ideea mi s-a parut, inca de la inceput, extrem de promitatoare, asa ca le-am acceptat invitatia plin de incantare.Dupa ce mi-am lasat, in mare graba, lucrurile in camera, am inceput sa alergam spre o padurice de la marginea satului, pe care o cunosteam deja destul de bine. Inca de la intrare, am zarit un stejar teribil de inalt si, in varful sau, o frumusete de cuib - al unei privighetori, cel mai probabil - care mi-a rapit ochii . Eram decis : urma sa ma urc pana in varful copacului si sa sustrag toate ouale pasarii, ca sa-mi impresionez prietenii.
Intr-adevar, la inceput,n-a parut complicat, am ajuns cu rapiditate la destinatie si am inceput sa asez cu grija ouale in buzunarul tricoului . Curand, insa, am observat ca privighetoarea se indrepta furioasa spre mine si ca era pregatita sa ma atace, asa incat m-am dezechilibrat si mi-am dat seama cu groaza ca o cazatura era inevitabila. Simteam cum picioarele imi aluneca de pe ramura si cum corpul meu se orienta, fara sa vrea, spre pamant . In momentul in care am inceput sa cad, din pacate, tricoul meu s-a agatat de o creanga mai mica. O durere cumplita ma coplesea, fiindca ma izbisem de trunchiul copacului, si - mai grav - ramura era pe cale sa cedeze, iar eu ma aflam inca la inaltime. Ma simteam extrem de speriat, incepusem sa tremur, ma inspaimanta ideea unui posibil accident .Prietenii mei, care ramasesera jos, ma priveau si ei ingroziti. Nu mai aveam aer din pricina fricii si, in cateva secunde, inevitabilul s-a produs : am cazut si m-am izbit de sol. Simteam ca nu mai reusescsa ma misc si amicii mei alarmati l-au chemat pe medicul satului. Odata ajuns, acesta si-a dat seama ca imi rupsesem un picior si m-a transportat cu grija la dispensar.
Experimentul meu m-a costat, din pacate, doua saptamani petrecute in pat, timp in care toti amicii mei se distrau de minune, insa traiesc cu speranta ca nu voi mai avea parte prea curand de aventuri atat de riscante si am invatat, desigur, o lectie importanta din toata aceasta peripetie.
Sper sa iti placa !!