Urgent! Am nevoie de o compunere cu o întîmplare cu un animal de companie .Compunerea trebuie să fie de o pagină de caiet studențesc.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Era weekend. S.a intamplat vara trecuta.. Era o zi foarte calduroasa,dar in acelasi timp era si o zi frumoasa pe care nu puteam sa o pierd nefacand nimic. Asa ca, am planificat o plimbare in padure cu prietenii. Cainele meu, "incapatanat" cum era el nu s.a putut abtine sa nu fi venit si ma bucur ca nu l.am lasat acasa, pentru ca altfel nu stiu ce m.as fi facut. Eram vreo zece prieteni,baieti si fete, care si.au inceput plimbarea deja... Toti erau numai o veselie. .erau foarte incantati de aceasta plimbare. Si eu eram la fel,dar se pare ca eram mult prea bucuroasa. Aceasta bucurie a mea ma facea sa ma simt de parca eram cu capul in nori...si atunci am facut-o lata. Observ eu dintr-o data, ca nimeni nu mai.vorbea,numai eu. Eram pierduta prin nu stiu ce loc al padurii. Probabil ca atunci cand prietenii mei s.au asezat pentru a face o mica pauza si si.au scos mancarea din cosul pentru picnic, cainele meu a observat ceva ciudat. Eu nu eram. Cred ca, devenind tot mai ingrijorat si vazand ca nu ma intorc,a inceput el sa ma caute pe mine. Intr.un final m-a gasit.... Stand langa un copac, disperata cautand pe cineva. Dar el, ca o portita de scapare pentru mine, alearga in bratele mele, dand vesel din coada. I se citea pe fata ca a rasuflat usurat cand m.a gasit, dar si ingrijorarea ca m.ar fi putut pierde pentru totdeauna. Acesta este un prieten adevarat... Chiar daca este un animal de companie...un simplu caine. El te iubeste mai mult decat orice si iti este loial, alaturi la nevoie. Imediat ce eu si cainele pe care l.as putea numi erou ne.am intors la grup cu ajutorul mirosului sau dezvoltat, le.am povestit totul celorlalti. Au fost uimiti de vitejia micului meu erou caruia ii voi fi recunoscatoare mereu. Abia in acea zi am inteles ce important este un om in viata unui caine dar si un caine in viata unui om!
În fiecare zi, în drumul meu spre şcoală trec pe lângă curtea unei case cu gard de sârmă. După gard, în fiecare dimineaţă, un câine latră neîncetat de fiecare dată când ajung în dreptul acelei case. Sare dintr-o parte în alta şi latră ameninţător la fiecare trecător. De fiecare dată reuşeşte să mă sperie. Deşi mi-am propus să nu mai tresar când îl aud lătrând, când ajung în dreptul casei mă ia pe nepregătite. Mama mi-a explicat că acel câine nu este rău, ci doar face ceea ce trebuie, adică păzeşte casa stăpânului său. Lătratul său este doar un semnal pentru ceilalţi, prin care îi anunţă pe trecători să nu intre în curte. Mama mi-a mai spus că trebuie să ma uit la coada unui căţel care latră. Atunci când câinele mişcă voios din coadă, dintr-o parte în alta, înseamnă că este prietenos şi nu muşcă.
Într-una din dimineţile în care mergeam la şcoala, poarte casei respective era deschisă. Nu se auzea niciun lătrat. Am încremenit. Am ştiut că acel câine ieşise afară şi probabil mă pândea de undeva. Nu trecea nimeni pe stradă să cer ajutor aşa că nu ştiam ce să fac, am rămas nemişcat lângă gardul de sârmă al casei. Dintr-o dată, de nicăieri în faţa mea a apărut câinele. Ca de obicei lătra şi se apropia de mine. În acel moment mi-am adus aminte de cuvintele mamei. Într-adevăr printre lătraturi căţelul îşi mişca voios coada într-o parte şi în alta. M-am apropiat timid de el strigându-l „cuţu-cuţu vino aici”. Spre surprinderea mea căţelul a încetat să mai latre şi a venit aproape de mine dând din coadă, apoi a început să se gudure pe lângă mine. Am scos din geantă o bucată de sandwich şi i-am aruncat-o la picioare. Bucuros căţelul a înfulecat-o imediat. În felul acesta eu mi-am continuat drumul spre şcoală fără probleme.
În dimineţile ce au urmat câinele m-a recunoscut. De după gard continua să latre voios, dar eu nu m-am mai speriat. Am învăţat că atunci când un câine latră şi dă din coadă el nu muşcă, ci este prietenos.