URGENT!! Presupuneti ca sunteti comandantul german care poate decide în primăvara anului 1915 folosirea pentru întâia oara a armei chimice(gazele de lupta). Ați fi luat o astfel de decizie? Alcătuiți un eseu în care să găsiți mai multe argumente în sprijinul sau contra acestei decizii.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Industria chimică de la sfârşitul secolului XIX, dominată de Germania, a adus cu sine producerea în masă a numeroase substanţe toxice folosite în industria coloranţilor şi a îngrăşămintelor din agricultură. Nu a mai fost nevoie decât de un pas în deschiderea cutiei Pandorei: gazele şi lichidele toxice puteau fi folosite ca arme chimice.
Poate părea surprinzător, dar nu germanii au fost primii care au folosit aceste arme în Primul Război Mondial, ci francezii. Ei au utilizat, încă din august 1914, gaze lacrimogene, mai precis două substanţe chimice: bromidă de xylil şi bromoacetat de etil, ambele cu un miros plăcut, aromatic, fructat. Gazele erau dispersate ca nişte spray-uri, ele provocând iritarea căilor lacrimale şi a ochilor, iritarea căilor respiratorii, greaţă şi vomă. Simptomele dispar după circa o jumătate de oră. Evident că în afara unui disconfort acut, aceste gaze nu aveau cum să fie eficiente pe câmpul de luptă.
Germanii vor folosi şi ei o cantitate enormă de gaze lacrimogene (peste 18.000 de obuze chimice) împotriva ruşilor staţionaţi la Bolimov, lângă râul Rawka, la vest de Varşovia, la 31 ianuarie 1915. În octombrie 1915, germanii au atacat Neuve Chapelle cu aceleaşi gaze iritante.Însă odată cu Fritz Haber, şeful armelor chimice al Armatei Germane, lucrurile se schimbă radical. El iniţiază, la 22 aprilie 1915, folosirea clorului ca gaz de luptă, la Ypres, în Belgia. La orele cinci după amiază, germanii au deschis peste 6.000 de canistre, aruncând în aer 168 de tone de clor înspre zona unde se aflau poziţionate Diviziile Franceze 45 şi 87.
Clorul, un gaz de vreo două ori şi jumătate mai dens decât aerul, are o culoare pal verzuie şi o aromă exotică, ce te descumpăneşte: de ananas şi piper. Foarte reactiv, în contact cu apa acest gaz generează acid clorhidric care, odată ajuns pe căile respiratorii, este mortal, provocând arderea chimică a plămânilor. În cantităţi reduse, dă tuse convulsivă, vomismente şi iritaţia ochilor. Soldaţii neprotejaţi mureau imediat. Se pare că circa 1.000 de soldaţi şi-au pierdut viaţa în timpul primului atac cu clor de la Ypres.
Explicație:
cam lung dar na aștept coruana sper că team ajutat