Urgent va rog.......
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Explicație:
1.Galagie=agitatie
mal=coasta
2.În proximitate de bunica mea este o cofetărie unde se fac cele mai bune prăjituri cu fructe și frișcă.
3.Marcheaza o pauza in vorbire si desparte doua parti de vb diferite
4.Titlul piesei se află în strânsă legătură cu mitul biblic al proorocului Iona din Vechiul Testament. Cu toate acestea, Marin Sorescu păstrează doar numele proorocului, pe care i-l atribuie eroului operei sale. Spre deosebire de personajul biblic, cel creat de Marin Sorescu se află încă de la început prizonier în interiorul unui pește uriaș, fără a purta vina vreunui păcat și fără puterea de a se elibera. Procesul cunoașterii are loc într-un mediu închis, în interiorul peștelui, ceea ce constituie tragedia principală a operei. Iona trăiește, așadar, drama omului modern, captiv între dorința de libertate și cea de cunoaștere absolută.
5. lona este pescar, omul aflat în faţa întinderii imense de apă, marea, care simbolizează viaţa, libertatea, aspiraţia, iluzia şi chiar -deschiderea spre un orizont nelimitat. lona este un pescar ghinionist, care, deşi îşi doreşte să prindă peştele cel mare, prinde numai "fâţe" şi, pentru a rezolva neputinţa impusă de destin atunci când vede "că e lată rău", îşi ia totdeauna cu el un" acvariu ca să pescuiască peştii care "au mai fost prinşi o dată", semnificând faptul că. omul lipsit de satisfacţii se refugiază în micile bucurii cunoscute, pe care le mai trăise şi alte daţi. Din pricina neputinţei, lona trăieşte drama unui ratat, unui damnat.
Incipitul piesei îl prezintă pe lona care încearcă, strigându-se, să se regăsească, să se identifice pe sine, cugetând asupra relaţiei dintre viaţă şi moarte.
Marea plină "de nade {...] frumos colorate" reprezintă capcanele sau tentaţiile vieţii, atrăgătoare, fascinante, pericolele acestora asupra existenţei umane. lona îşi asumă, această existenţă, deoarece "noi, peştii, înotăm printre ele (nade), atât de repede, încât părem gălăgioşi". Visul omului este să "înghită" una, pe cea mai mare, dar totul rămâne la nivel de speranţă, pentru că "ni s-a terminat apa".
Finalul tabloului îl prezintă pe lona înghiţit de un peşte uriaş, cu care încearcă să se lupte şi strigă după ajutor - "Eh, de-ar fi măcar ecoul!", sugerând pornirea personajului într-o aventură a cunoaşterii..
6."Iona" foloseşte tehnica monologului dialogat sau solilocviul (monolog rostit în prezenţa sau absenţa altui personaj, de care se face abstracţie), fiind construită prin formula literară a alegoriei, ce pune în valoare numeroase idei privind existenţa şi destinul uman, prin exprimarea propriilor reflecţii, opinii sau concepţii; însuşi autorul precizează în deschiderea piesei această formulă artistică, menţionând: "ca orice om foarte singur, lona vorbeşte tare cu sine însuşi, îşi pune întrebări şi răspunde". într-un interviu privind semnificaţia dramei, Marin Sorescu afirma: "îmi vine pe limbă să spun că Iona sunt eu... Cel care trăieşte în Ţara de Foc este tot Iona, omenirea întreagă este lona, dacă-mi permiti, Iona este omul în condiţia lui umană, în faţa vieţii şi în faţa morţii".
7. Drama este o specie a genului dramatic, în versuri sau în proză, care înfăţişează viaţa reală printr-un conflict complex şi puternic al personajelor individualizate sau tipice, cu sufletul plin de frământări şi stări contradictorii. Acţiunea este încărcată de tensiune şi scene violente, cu întâmplări şi situaţii tragice, în care eroii au un destin nefericit.
"Iona", subintitulată de Marin Sorescu (1936-1996) "tragedie în patru tablouri", a fost publicată în 1968 în revista "Luceafărul" şi face parte, alături de "Paracliserul" şi "Matca", dintr-o trilogie dramatică, intitulată sugestiv "Setea muntelui de sare". Titlul trilogiei este o metaforă care sugerează ideea că setea de adevăr, de cunoaştere şi de comunicare constituie căile de care omul are nevoie pentru a ieşi din absurdul vieţii, din automatismul istovitor al existenţei, iar cele trei drame care o compun sunt meditaţii-parabole, realizate prin ironie. Simbolice pentru titlul volumului din care fac parte, dramele "Iona", "Paracliserul" şi "Matca" sunt parabole pe tema destinului uman, parafrazând trei mituri fundamentale: mitul biblic ("Iona"), mitul meşterului Manole ("Paracliserul") şi mitul potopului ("Matca").
8.Piesa este alcătuită din patru tablouri, într-o alternare de afară (I şi IV) şi de înăuntru (II şi III). în mod cu totul aparte, relaţiile spaţiale se definesc prin imaginar, marea, plaja.şi burţile peştilor fiind metafore ale existenţei umane, precum şi prin spaţiul închis, psihologic al protagonistului, care îşi pune întrebări şi îşi răspunde. Relaţiile temporale reliefează,în principal, perspectiva discontinuă a timpului psihologic, cel cronologic fiind numai un procedeu artistic de amplificare a stărilor interioare ale protagonistului