urgent va rog din inima. La romana clasa a X a am nevoie tema aceasta. Ajutati-ma cu tema corecta. Dau like, stele, comment si 100 puncte. Nu e din manual. Fișa mi-a trimis-o prin classroom. E un gen de teza dar e tema pentru ultima notă maine. Nu scrieti commenturi cu intrebari. tema va rog pe foaie sau direct aici. Multumesc cu recunoștință
Anexe:
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
3
Subiectul 2
Opera literara “Moara cu noroc” este scrisa de Ioan Slavici si publicata in volumul “Novele din popor” in anul 1881 si are ca personaj principal pe “Ghita”, un personaj complex ale carui trasaturi sunt bine evidentiate pe parcursul intregului subiect, atat prin intermediul caracterizarii in mod direct cat si prin portretul moral al personajului.)
Ca personaj principal in nuvela, Ghita se inscrie in categoria personajelor realiste, nuvela lui Slavici fiind prin tematica, o nuvela realista. Ca personaj realist el ilustreaza un erou tipic intr-o situatie tipica, reprezentand tipul carciumarului dominat de lacomia pentru bani, trasatura definitorie care va marca profund evolutia acestui personaj. Este un personaj rotund, complex, reprezentand totodata tipul taranului naiv, dar dornic de mai bine, aspiratie ce devine obsesiva si ce il va distruge psihic si emotional, evidentiindu-se astfel consecintele distrugatoare pe care le are setea de avere asupra omului.
Prin caracterizarea in mod direct, trasaturile personajului sunt in primul rand, evidentiate de narator, prin intermediul caruia sunt evidentiate cele doua ipostaze ale personajului: cea a taranului muncitor si iubitor al familiei sale (“un om harnic si sarguitor, era mereu asezat si pus pe ganduri, se bucura cand o vedea pe dansa vesela”) si cea a omului dominat de bani si de avere, evidentiindu-se schimbarile prin care acesta trece din momentul in care acesta gusta averea ce il va transofmra in alt om (“acum el se facuse de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucr de nimic, nu mai zambea ca inainte, ci radea cu hohot incat iti venea sa te sperii de el”, “cand mai se harjonea cateodata cu dansa isi pierdea lesne cumpatul si lasa urma vinete pe brate”). De asemenea, cele doua ipostaze ale personajului sunt evidentiate si prin afirmatiile celorlalte personaje, in special prin opiniile Anei care, ca sotie, observa cel mai bine schimbarile prin care sotul acesteia trece, fiind victima schimbarilor lui. La inceput, Ana era loiala lui Ghita si avea deplina incredere in el si in deciziile lui (“Ghita este un om drept si bland la fir, dar e un om cuminte si nu voieste nici sa auda, nici sa vada, nici sa stie nimic, nu voieste sa atate mania oamenilor rai”), insa odata cu transformarea sotului ei, ea isi schimba atitudinea fata de situatie, vazandu-si linistea familiei amenintata de Ghita (“Esti un om netrebnic si grozav; trebuie sa te fi tialosit tu in tine, pentru ca sa imi spui ceea ce nu crezi nici tu insuti, zise ea si se indeparta fara zgomot. Tu esti acela care pleaca inaintea lui ca o sluga, iar nu eu Ghita!”). Vorbele Anei demonstreaza in final dezamagirea acestea fata de sotul sau, fata de care nu mai avea respect sau admiratie, din contra, il considera las si nedemn (“Tu esti om Lica, iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau de atat.”).Totodata, vorbele exprimate in mod direct de Lica Samadaul, ce intentiona in permanenta sa atraga pe Ghita de partea banilor, incercand mereu sa-i hraneasca orgoliul prezinta cateva trasaturi ale cizmarului (“Tu esti om Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti om cu minte: daca te-as avea tovaras pe tine as rade si de dracul si de muma-sa, ma simt chiar eu mai vrednic cand ma stiu alaturea de un om ca tine”). Lica alimenteaza in permanenta mandria lui Ghita, atrangandu-l in cursa lui bine planificata a afacerilor necurate. Propriile afirmatii ale lui Ghita intr-un monolog interior evidentiaza in acelasi timp slabiciunile lui, dar si un mijloc de autoaparare prin victimizare (Ei! Ce sa-mi fac?…Asa m-a lasat Dumnezeu!… Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insasi vinovat ca are cocoasa in spinare.”)
Caracterizarea in mod indirect este realizata prin faptele personajului, aspiratia obsesiva la avere si bani, ce se va transforma in patima, conflictul interior si exterior cu celelalte personaje si relatia cu ele. Ghita se abate de la norma morala enuntata la inceputul operei, fapt ce are sa conduca la un final tragic, nefericit. Personajul considera ca saracia echivaleaza cu lipsa demnitatii asa ca alege sa se mute la Moara cu noroc impreuna cu familia sa, in cautarea unei vieti mai bune, mai bogate. Cizmarul ajunge din pacate dupa scurt timp dupa mutare, rob al patimilor banilor, sacrificandu-si familia si linistea in favoarea averii. Ghita devine constient in legatura cu faptul ca Samadaul ii controleaza existenta, suferind o drama psihologica, unde se dezvolta conflictul interior al personajului intre omul bun care era, omul care a devenit, din dorinta de impunere si dragostea pentru bani.
In concluzie, Ghita, personajul principal al nuvele psihologice “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este conturat in mod realistic tipic nuvelei psihologice, al carui statut social si moral se schimba pe parcursul operei.
Opera literara “Moara cu noroc” este scrisa de Ioan Slavici si publicata in volumul “Novele din popor” in anul 1881 si are ca personaj principal pe “Ghita”, un personaj complex ale carui trasaturi sunt bine evidentiate pe parcursul intregului subiect, atat prin intermediul caracterizarii in mod direct cat si prin portretul moral al personajului.)
Ca personaj principal in nuvela, Ghita se inscrie in categoria personajelor realiste, nuvela lui Slavici fiind prin tematica, o nuvela realista. Ca personaj realist el ilustreaza un erou tipic intr-o situatie tipica, reprezentand tipul carciumarului dominat de lacomia pentru bani, trasatura definitorie care va marca profund evolutia acestui personaj. Este un personaj rotund, complex, reprezentand totodata tipul taranului naiv, dar dornic de mai bine, aspiratie ce devine obsesiva si ce il va distruge psihic si emotional, evidentiindu-se astfel consecintele distrugatoare pe care le are setea de avere asupra omului.
Prin caracterizarea in mod direct, trasaturile personajului sunt in primul rand, evidentiate de narator, prin intermediul caruia sunt evidentiate cele doua ipostaze ale personajului: cea a taranului muncitor si iubitor al familiei sale (“un om harnic si sarguitor, era mereu asezat si pus pe ganduri, se bucura cand o vedea pe dansa vesela”) si cea a omului dominat de bani si de avere, evidentiindu-se schimbarile prin care acesta trece din momentul in care acesta gusta averea ce il va transofmra in alt om (“acum el se facuse de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucr de nimic, nu mai zambea ca inainte, ci radea cu hohot incat iti venea sa te sperii de el”, “cand mai se harjonea cateodata cu dansa isi pierdea lesne cumpatul si lasa urma vinete pe brate”). De asemenea, cele doua ipostaze ale personajului sunt evidentiate si prin afirmatiile celorlalte personaje, in special prin opiniile Anei care, ca sotie, observa cel mai bine schimbarile prin care sotul acesteia trece, fiind victima schimbarilor lui. La inceput, Ana era loiala lui Ghita si avea deplina incredere in el si in deciziile lui (“Ghita este un om drept si bland la fir, dar e un om cuminte si nu voieste nici sa auda, nici sa vada, nici sa stie nimic, nu voieste sa atate mania oamenilor rai”), insa odata cu transformarea sotului ei, ea isi schimba atitudinea fata de situatie, vazandu-si linistea familiei amenintata de Ghita (“Esti un om netrebnic si grozav; trebuie sa te fi tialosit tu in tine, pentru ca sa imi spui ceea ce nu crezi nici tu insuti, zise ea si se indeparta fara zgomot. Tu esti acela care pleaca inaintea lui ca o sluga, iar nu eu Ghita!”). Vorbele Anei demonstreaza in final dezamagirea acestea fata de sotul sau, fata de care nu mai avea respect sau admiratie, din contra, il considera las si nedemn (“Tu esti om Lica, iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau de atat.”).Totodata, vorbele exprimate in mod direct de Lica Samadaul, ce intentiona in permanenta sa atraga pe Ghita de partea banilor, incercand mereu sa-i hraneasca orgoliul prezinta cateva trasaturi ale cizmarului (“Tu esti om Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti om cu minte: daca te-as avea tovaras pe tine as rade si de dracul si de muma-sa, ma simt chiar eu mai vrednic cand ma stiu alaturea de un om ca tine”). Lica alimenteaza in permanenta mandria lui Ghita, atrangandu-l in cursa lui bine planificata a afacerilor necurate. Propriile afirmatii ale lui Ghita intr-un monolog interior evidentiaza in acelasi timp slabiciunile lui, dar si un mijloc de autoaparare prin victimizare (Ei! Ce sa-mi fac?…Asa m-a lasat Dumnezeu!… Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insasi vinovat ca are cocoasa in spinare.”)
Caracterizarea in mod indirect este realizata prin faptele personajului, aspiratia obsesiva la avere si bani, ce se va transforma in patima, conflictul interior si exterior cu celelalte personaje si relatia cu ele. Ghita se abate de la norma morala enuntata la inceputul operei, fapt ce are sa conduca la un final tragic, nefericit. Personajul considera ca saracia echivaleaza cu lipsa demnitatii asa ca alege sa se mute la Moara cu noroc impreuna cu familia sa, in cautarea unei vieti mai bune, mai bogate. Cizmarul ajunge din pacate dupa scurt timp dupa mutare, rob al patimilor banilor, sacrificandu-si familia si linistea in favoarea averii. Ghita devine constient in legatura cu faptul ca Samadaul ii controleaza existenta, suferind o drama psihologica, unde se dezvolta conflictul interior al personajului intre omul bun care era, omul care a devenit, din dorinta de impunere si dragostea pentru bani.
In concluzie, Ghita, personajul principal al nuvele psihologice “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este conturat in mod realistic tipic nuvelei psihologice, al carui statut social si moral se schimba pe parcursul operei.
iancuanamaria58:
5. “Povestea lui Harap-Alb” este considerata un bildungsroman, deoarece este o veritabila opera de initiere si formare a protagonistului, printr-o serie de probe cu rol initiatic la care este supus pe parcursul actiunii.
(Scuze, s-a trimis gresit)
Alte întrebări interesante
Franceza,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Istorie,
8 ani în urmă
Chimie,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă