Va dau toate punctele mele
Va rog faceti o compunere cu un titlu fantastic de clasa a 4-a va rog.Este pentru revista scolii.Sa fie de o pagina A4
Răspunsuri la întrebare
Poți alege una din cele trei compuneri. Succes!
Tărâmul magic al Cărții
__________________
Copilul, un băiețel fricos, se uită mirat în jur, neștiind de unde s-a pornit, așa, dintr-o dată vântul. În jurul său frunzele copacilor erau nemișcate și, cu toate acestea, o adiere de vânt rece își făcuse simțită prezența. Nedumerit, s-a întors la cartea sa și, speriat a azvârlit-o din mână. Dintre paginile cărții, azvârlite pe iarbă, o făptură mică și drăguță prinse a-i vorbi copilului, întrebându-l ce l-a speriat așa de tare de vreme ce pe ea, micuța ursitoare, a-ntâlnit-o încă de la începutul poveștii. Copilul s-a apropiat încrezător și au stat de vorbă, ca și cum s-ar fi cunoscut de când lumea, până la apusul soarelui.
Fericit, copilul se întoarce acasă și, seara la culcare îi povestește întâmplarea. I-a povestit mamei cum micuța ursitoare i-a destăinuit că a fost prezentă chiar și la nașterea sa, dar și a mamei sale și a bunicii și că doar lucruri bune și frumoase îi vor însoți în viață. Băiatul i-a mai spus mamei că, după ce a vorbit cu ursitoarea, aceasta i-a promis că frica pe care o simțea el nu îl va mai însoți pentru că frica este o emoție care trebuie să stea doar pe lângă ursitoare.
Mama și-a privit băiatul cu blândețe și, urăndu-i noapte bună, i-a mulțumit în sinea sa micuței ursitoare pentru fapta bună pe care o făcuse.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Codrul Magic
___________
De cum treci pârâul, se desface brâul mlădios de salcâmi și o lume mirifică ți se deschide la picioare.
Cărările ți se arată cu fiecare pas pe care îl faci și se descoperă ca un labirint sinuos ce urcă ușor spre baghetele albe magice, mestecenii, ce se înalță semețe către cer. Privind în sus în speranța că vei zări unde se sfârșesc baghetele albe, privirea îți e furată de frunzele de argint ce par a fi scuturate de o mână nevăzută.
Străbați uimit mestecenișul și deja simți răcoarea întunecată a bătrânilor stejari care par că te-mbrățișează cu foșnetul foilor lor zdrențuite.
Puțin mai în dreapta, de unde vine sunetul cristalin al pârâului se vede o pajiște luminată ce parcă pe tine te așteaptă să te afunzi în iarba-i verde pentru a privi norii care zboară pe bolta cerului.
Fermecat de tot ce te-nconjoară timpul se scurge pe nesimțite iar codrul se transformă ușor, lăsând aburi să plutească deasupra pârâului ce parcă vin să te-nconjoare. Noaptea se lasă ușor și tot ceea ce ai văzut venind acolo se transformă dramatic iar tu o iei la fugă de teamă ca brațele lungi ale umbrelor stejarilor să nu te cuprindă si să te țintuiască locului. Abia ce scapi si baghetele mestecenilor par că se apropie și parcă ți-ar ține drumul. Dar zărești cărările alergi spre ele înainte să se acopere de întuneric și ajungi, în sfârșit la poarta salcâmilor ce te îmbată cu parfumul florilor sale parcă într-o ultimă încercare a Codrului Magic de a te păstra în el.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Rostul e magie
____________
Într-o bună zi, Omida o porni prin iarbă spre un loc umbros, cu speranța că va găsi în drumul său un dud ale cărui frunze i se păreau delicioase.
Pe drum își oglindi trupul într-un ochi de apă rămas de la ultima ploaie și, speriată, se retrase neplăcut surprinsă. Porni din nou la drum, de data aceasta îngândurată și întristată, gândindu-se care este rolul său, cu așa un corp acoperit de firișoare subțiri - dacă ea fusese speriată, se gândea ce cred ceilalți când o văd.
Pe drum văzu un Fluture superb și îl întrebă cum de poate fi așa frumos, dar acesta trecu în viteză pe deasupra ei, fără ca măcar să o privească.
Se ascunse într-un ou micuț de mătase produs de ea însăși și se ascunse sub o frunză - nu-i mai trebuia nici mâncare.. Nu știa cât dormise, dar acum parcă nu mai avea loc și începu să roada oul de mătase din interior și, deodată, la lumină văzu două aripi imense de un albastru minunat. Își dădu seama care-i era rostul...
Extra:
Dacă ai suficientă răbdare, vei afla până la urmă că fiecare are drumul său în viață și oricât de inutilă ți se pare viața ta, cu siguranță, ai un rost, in aceasta constă magia.