Va rog..............
Anexe:
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
0
EU AM ALES CITATUL UNU deoarece toate povestirile lui Creanga provin di universul rustic.El nareaza in operele sale toate intimplarile de la tara prin care trecea cu gindul.Ion Creanga a iubit mult tot ce cuprindea natura,frumusetea bastinii sale.Nu era un autor ce se caracteriza prin opere de o cultura clasica dar el dorea sa-si exprime in mod liber trairile,sentimentele si starile de suflet.
De aceea multi il iubesc pe Creanga din cauza simplicitatii lui cei face pe cititori sa ramina uimiti prin gindurile sale provinciale si taranesti.
De aceea multi il iubesc pe Creanga din cauza simplicitatii lui cei face pe cititori sa ramina uimiti prin gindurile sale provinciale si taranesti.
megaanamaria1:
mai mult nimic nu-mi vine in mine..scuzee
Răspuns de
1
Argument la afirmaţia lui G. Ibrăileanu Povestirile lui Creangă
Pornind de la cele afirmate de criticul G. Ibrăileanu îmi revine ingrata atitudine de a-mi expune punctul de vedere, dezaprobându-l pe maestru.
În primul rând a crede că frumuseţea operei lui Creangă este ,,inutilitatea ei perfectă" e ca şi cum ai lua mărgăritare şi le-ai arunca mistreţilor. Ei nu se hrănesc cu aşa ceva chiar dacă-ar avea şi colţi de argint. În schimb, eu consider că, sufletul omului are nevoie de cuvântul lui Ion Creangă aşezat atât de cursiv,hâtru şi înţelept şi-n poveştile sale.
În al doilea rând presupun că cel care se autocaracteriza: ,, ... un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti..." a scris datorită plăcerii de a aşterne cuvântul, dar şi încurajărilor lui Eminescu..A scris poveşti frumos de frumoase în mesaj şi morală.
În concluzie posibilitatea călcării frumuseţii cade, dar zdrobirea inutilităţii este asigurată de măreţia cuvântului lui Creangă, rânduit în dulcele grai moldovenesc pentru toţi care au urechi de auzit, inimă de simţit şi vrere de înţeles.
Pornind de la cele afirmate de criticul G. Ibrăileanu îmi revine ingrata atitudine de a-mi expune punctul de vedere, dezaprobându-l pe maestru.
În primul rând a crede că frumuseţea operei lui Creangă este ,,inutilitatea ei perfectă" e ca şi cum ai lua mărgăritare şi le-ai arunca mistreţilor. Ei nu se hrănesc cu aşa ceva chiar dacă-ar avea şi colţi de argint. În schimb, eu consider că, sufletul omului are nevoie de cuvântul lui Ion Creangă aşezat atât de cursiv,hâtru şi înţelept şi-n poveştile sale.
În al doilea rând presupun că cel care se autocaracteriza: ,, ... un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti..." a scris datorită plăcerii de a aşterne cuvântul, dar şi încurajărilor lui Eminescu..A scris poveşti frumos de frumoase în mesaj şi morală.
În concluzie posibilitatea călcării frumuseţii cade, dar zdrobirea inutilităţii este asigurată de măreţia cuvântului lui Creangă, rânduit în dulcele grai moldovenesc pentru toţi care au urechi de auzit, inimă de simţit şi vrere de înţeles.
Alte întrebări interesante
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Istorie,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă