Va rog ajutati-ma!!
Scrie un eseu în care să prezinți un eveniment memorabil din copilărie, care ți-a produs emoții
contradictorii, având ca punct de plecare versurile din poezia lui Dan Deșliu – Cum am învățat să merg
pe bicicletă: „ tremurând de plăcere,/ de teamă, de-o mțndrie netoadă...”.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Dansul este probabil cea mai libera și creativa activitate prin care o persoane își poate elibera sentimentele fie ele pozitive sau negative. De aceea, în cea mai mare parte a copilăriei mele am iubit dansul. Ritmul ce făcea oamenii sa se miște în cele mai grozave și noi mișcări.
Și eu dansam. La început mi-a fost greu. Cautam mișcări pe ritm, ceva nou, ceva ce nu multe lumea a văzut. De fiecare dat a and dansam in fata părinților mei, îmi spuneau "bravo" și râdeau. Simțeam ca nu e ceva extraordinar. Astfel m-am ambiționat și m-am înscris într-un club pentru a învață să dansez mai bine. Si m-am dus, dar o data ce am ajuns, m-am și pierdut. Toată lumea de acolo era fascinanta. Luminile scenei le sculptau trupul, iar muzica ii făceau sa para dintr-o poveste.
În ceva timp avansasem și ma străduim din ce în ce mai mult. Totul a mers ca pe roate pana în ziua primul meu spectacol pe scena. Toată încălzirea făcută, toate incurajarile primite înainte de a urca nu mi-au fost îndeajuns pentru a nu ma emotiona.
Cand am urcat pe scena, reflectoarele s-au așezat peste a mea rochie iar privirile tuturor erau pe mine. Muzica a început însă corpul meu era blocat de emoții și griji. Însă, spre fericirea, mi-am văzut părinții cum, prin a lor priviri, strigau "poți sa o faci, ușor, cu grija și vei reuși!".
Așadar... Mi-am mișcat picioarele.. Apoi o mana, după care și cealalta. Simțeam cum corpul mi se dezgheață și îmi răsună doar muzica. Și am început sa dansez și nu ma mai puteam opri. Îmi imaginam ca sunt doar eu și cu muzica mea, la mine în camera, in oglinda.
Astfel, aceasta e cel mai memorabil lucru din copilăria mea. Mi-am înfruntat tracul și mi-am lăsat libera imaginația. Într-adevăr nu a fost foarte usor, dar încetul cu încetul am reușit. Și a fost cea mai buna decizie din viata mea.