va rog ajutati ma urgent dau coroana ! de identificat 20 fig de stil si de explicat in prototitii textul amintiri din copilarie
Răspunsuri la întrebare
Amintiri din copilarie
Umorul este o forma a risului, o manifestare a bunei dispozitii. La I. Creanga umorul este alaturi de oralitate trasatura dominanta a Amintirilor din copilarie. Umorul la Creanga este unul sanatos, de origine populara.
Principalele categorii ale umorului sint: umor de situatie (izvorit din fapte, situatii, intimplari: prinderea mustelor cu ceaslovul, molipsirea de riie de la caprele Irinucai, aplicarea postei la talpi, bataia dintre Mogorogea si Paval, intimplarea de la scaldat, vinzarea pupazei etc); umor de caracter (izvorit din felul de a fi al unor personaje: Mogorogea, mos Chiorpec, Trasnea, popa Buliga - zis si Ciucalau etc); umor de limbaj (izvorit din folosirea de locutiuni, zicatori si proverbe, menite a provoca risul: 'is mai aproape dintii decit parintii', 'se tine ca riia de om', 'au tunat si i-au adunat', 'mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima'; ori expresii ca: 'va-i nevoie', 'calea - valea', 'bine - rau').
Sursele umorului le reprezinta intimplarile hazlii, buna dispozitie a autorului, (Nica face haz de necaz), prezenta glumei in mijlocul lucrurilor celor mai serioase 'Si sa nu credeti ca nu mi-am tinut cuvintul, de joi pina mai apoi, pentru ca asa am fost eu, rabdator si statornic la vorba de feliul meu; si nu ma laud, ca lauda-i fata; prin somn nu ceream de mincare; daca ma sculam, nu mai asteptam sa-mi dea altii; si cind era de facut ceva treaba, o cam saream de pe-acasa'; ironia 'Mos Luca de te-a intreba cineva, de-acum inainte, de ce trag caii asa de greu, sa-i spui ca aduci niste drobi de sare de la ocna si las' daca nu tear crede fiecare'; autoironia 'In sfirsit, ce mai atita vorba pentru nimica toata? Ia, am fost si eu, in lumea asta, un bot cu ochi, o bucata de huma insufletita din Humulesti care nici frumos pina la douazeci de ani, nici cuminte pina la treizeci si nici bogat pina la patruzeci nu m-am facut. Dar si sarac ca anul acesta, ca in anul trecut si ca de cind sint, niciodata n-am fost'.
Limbajul Artistic este de o frumusete si originalitate inimitabila. Farmecul incomparabil al stilului lui I. Creanga vine din frumusetea limbii neamului romanesc. Mijloacele lingvistice folosite dau impresia de oralitate prin folosirea maxima a interjectiilor onomatopeice (ha! ha! ei! tusti! zbirr!) a expresiilor onomatopeice si a verbelor imitative (hat! a horai, a gabui).
Senzatia de oralitate e provocata si de multimea expresiilor specifice limbii vorbite (vorba ceea, hat bine, pace buna) a zicerilor tipice (toate ca toate, de voie de nevoie) a intrebarilor si exclamatiilor(ori mai stii pacatul, grozav s-a spariat, ce-i de facut?). Alteori in text apar versuri popurale sau fraze rituale: La placinte inainte / Si la razboi inapoi. Decit la oras codas ? Mai bine-n satul tau fruntas.Deosebita este si folosirea cuvintului 'mai' 'ce mai de pomi s-au pus in tintirim (multi). Alteori e folosit ca abverb 'mai ramineti cu sanatate'. Caracterul de oralitate provine si din folosirea dativului etic:'si-am cazut in Ozana cit mi ti-i baietul'; sau folosirea unor expresii ori locutiuni populare: 'incaltea', 'ca mai ba', 'a cu-i a cu'.