Question

Va rog ajutor cine se pricepe bine la franceza sa imi traduca si mie urmatorul fragment dintr-o carte:

C’était en 1926. Je venais d’entrer comme jeune
pilote de ligne à la Société Latécoère qui assura, avant
l’Aéropostale, puis Air-France, la liaison Toulouse-
Dakar. Là j’apprenais le métier. À mon tour, comme les
camarades, je subissais le noviciat que les jeunes y
subissaient avant d’avoir l’honneur de piloter la poste.
Essais d’avions, déplacements entre Toulouse et
Perpignan, tristes leçons de météo dans le fond d’un
hangar glacial. Nous vivions dans la crainte des
montagnes d’Espagne, que nous ne connaissions pas
encore, et dans le respect des anciens.
Ces anciens, nous les retrouvions au restaurant,
bourrus, un peu distants, nous accordant de très haut
leurs conseils. Et quand l’un d’eux, qui rentrait
d’Alicante ou de Casablanca, nous rejoignait en retard,
le cuir trempé de pluie, et que l’un de nous, timidement,
l’interrogeait sur son voyage, ses réponses brèves, les
jours de tempête, nous construisaient un monde
fabuleux, plein de pièges, de trappes, de falaises
brusquement surgies, et de remous qui eussent déraciné
des cèdres. Des dragons noirs défendaient l’entrée des
vallées, des gerbes d’éclairs couronnaient les crêtes.
Ces anciens entretenaient avec science notre respect.
Mais de temps à autre, respectable pour l’éternité, l’un
d’eux ne rentrait pas.

Answer 1

Răspuns:

Era în 1926. Tocmai intrasem ca tânăr

pilot al companiei aeriene la Société Latécoère care, înainte era

Aéropostale, apoi Air-France, Toulouse-

Dakar. Acolo am învățat meseria. La rândul meu, ca

tovarăși, am fost supusă noviciatului că tinerii de acolo

au suferit înainte de a avea onoarea de a pilota oficiul poștal.

Teste de avioane, călătorii între Toulouse și

Perpignan, lecții de vreme tristă pe fundalul unei

șopron de îngheț. Am trăit de frică

munți din Spania, pe care nu îi știam

din nou, și cu respect pentru antici.

Acești bătrâni, i-am găsit la restaurant,

zgârcit, puțin îndepărtat, acordându-ne de la foarte sus

sfaturile lor. Și când unul dintre ei, care a venit acasă

din Alicante sau Casablanca, ni s-a alăturat târziu,

piele îmbibată de ploaie și unul dintre noi, timid,

l-a întrebat despre călătoria sa, răspunsurile sale scurte,

zile furtunoase construiam o lume

fabulos, plin de capcane, capcane, stânci

brusc s-au ivit și vârfuri care s-ar fi dezrădăcinat

cedri. Dragonii negri au apărat la intrarea în

văi, mii de fulgere încoronau crestele.

Acești bătrâni ne-au păstrat îngrijit respectul.

Dar din când în când, respectabil pentru eternitate, unul singur

dintre ei nu s-au mai întors.