Vă rog caracterizarea Otiliei Mărculescu in minim 400 de cuvinte, am teza mâine și asta e pentru teza
Răspunsuri la întrebare
Otilia este singurul personaj care se sustrage oricărei încercări de încadrare tipologică deoarece reprezintă un simbol al feminității. În acest sens, interesantă rămâne chiar aprecierea scriitorului: „Nu Otilia are vreo enigmă, ci Felix crede că o are. Pentru orice tânăr de douăzeci de ani, enigmatică va fi în veci fata care îl va respinge, dându-i totuși dovezi de afecțiune.” Otilia este singurul personaj cu adevărat viu care are neșansa să trăiască într-o lume rânduită pe tipare. Modernitatea romanului rezultă mai ales din mijloacele de caracterizare a personajelor precum comportamentul (în aproape trei pătrimi din roman, Otilia este caracterizată prin fapte și gesturi, fără trimiteri la lumea ei interioară) și pluriperspectivismul (fiecare personaj are un alt punct de vedere).
Pentru moș Costache, fiica celei de-a doua neveste este „fe-fetița lui”; pentru Felix este „o tânără admirabilă”; pentru Pascalopol este „o fată delicioasă” care până la sfârșit rămâne enigmatică; pentru Stănică este „o posibilă partidă” iar pentru Aglae și Aurica este „o dezmățată” din cauza căreia nu se căsătoresc fetele de familie bună. Are optisprezece-nouăsprezece ani, este studentă la Conservator, are fire de artist, este cochetă, iubește luxul și plimbările în străinătate. Sugestivă rămâne autocaracterizarea: „Îmi place să fiu liberă. Am un temperament nefericit; mă plictisesc repede”. Este convinsă că rostul femeii este să placă și de aceea crede că „adeăvrata frumusețe a unei femei nu durează decât cinci-șase ani”, astfel nepermițându-și luxul să aștepte ca Felix să termine facultatea pentru a se căsători. Esența personajului este surprinsă direct de doctorul Weissmann: „orice femeie care iubește un bărbat, fuge de el, ca să rămână în amintirea lui ca o apariție luminoasă.”
Portretul Otiliei este pus în valoare și prin relația cu mediul social, detaliile din camera acesteia sugerând principalele trăsături: mobila luxoasă și cochetă, oglinda fațetată, dezordinea sectoarelor trase în care se văd nimicuri femeiești, romanele franțuzești, revistele de modă și partiturile împrăștiate pe jos.
Portretul fizic este surprins direct de către narator în incipit când „în capul scărilor”, Felix vede „un cap tânăr și prelung de fată, încărcat de bucle blonde care îi ajungeau până pe umeri”. În cele din urmă, se dovedește că teoria personajului despre feminitate a fost cumva adevărată. În fotografia arătată de Pascalopol, Felix nu o recunoaște deoarece vede o frumusețe artificială, cu aerul unei acrițe întreținute.