Va rog!CÂT DE RAPID PUTETI!rezumat ulita copilariei de ionel teodoreanu CAPITOLUL:"VACANȚA CEA MARE"
Răspunsuri la întrebare
Intr-un sat mic era o uliţă paşnică şi foarte îngrijită.Într -o bună zi în familia căruia aparţinea uliţa,se născuse un copil.În familie îl numeau Scancea
Vodă,de la cuvantul a „scanci”.Cat era el mic,explora tot timpul casa.Peste tot unde el făcea căutări,el îşi închipuia că este o cursă cu obstacole,care neapărat trebuie parcursă.Pentru băieţel,drumul petrecut dintr-un colţ in altul al casei părea a fi o veşnicie...
După un timp,cand băieţelul crescu mai mare, începu să se joace pe uliţă.Uliţa, era cea mai bună prietenă al lui.Cand ajunse să meargă la şcoală, îşi aduse şi prietenii la joaca pe uliţa lui.Însă cand Scîncea
Vodă deveni mare, plecase la învăţătură ,peste hotare.Apoi ajunse la
armată...Acolo băiatul decedă.
A trecut mult timp...Şi cand cel sortit ca sa fie urmatorul posesor al
uliţei, nu a mai găsito...Ea dispăruse
Ulița copilăriei, al cărei rezumat l-am redat mai jos, face parte din prima carte publicată de Ionel Teodoreanu, în 1923, alături de Bunicii, Vacanța cea mare și Cel din urmă basm.
Ulița copilăriei, aflată la o margine de târg este simplă și tăcută. Adăpostește casa naratorului și a bunicilor acestuia, biserica și alte câteva căsuțe.
Rareori liniștea e spartă de trăsuri și cari cu boi ce se îndreaptă spre târg.
Ulița, al cărei nume aproape s-a uitat, nu are îngrijitori precum alte uliți, se slujește singură.
Când s-a născut fratele cel mic al naratorului, Puiul, ulița l-a așteptat la poartă. Dar a durat o vreme până a făcut cunoștință cu ea.
După ce Scânceavoievod, cum era numit, a răzbit împărăția leagănul, a covorului și a cerdacului, a cucerit, în cele din urmă, și ograda, fiind însoțit pretutindeni de dulăul cu colți.
Un pas a mai urmat până s-a împrietenit cu bătrâna uliță care-l răsfăța cu vrăbii pe post de mingi, cu fluturi pe post de zmeie, cu melci, cu ciori și hulubi. I-l aducea chiar și pe Moș Crăciun de Crăciun, îi cânta la Paști și-i arăta cerul în ochii ei de apă.
Ulița l-a învățat să privească fiecare anotimp în parte și să-l iubească.
Când s-a dus la școală, acesta s-a întors cu o mulțime de copii, umplând ulița.
Timpul trecea, iar el începea a-și dori ceva și nu știa ce. Copilăria lui zbura rapid spre viață.
Era tânăr acum, se îndrepta spre viață. Terminase liceul și era pentru uliță doar un drumeț, deși un dor de pribegie îi zvâcnea în piept.
A plecat apoi în țări străine, dar a auzit reproșul uliței cum că toți se întorc, doar el pleacă.
A venit războiul și a întrat la oaste. Bunicul a avut o vedenie. Vestea morții fratelui mai mic a naratorului s-a împrăștiat repede.
În curând, bunicul și-a urmat nepotul, iar toți ceilalți au părăsit casa.
După mult timp, naratorul revine pe ulița copilăriei sperând să depene amintiri atât de dragi, dar n-o mai găsește. În locul ei e o altă uliță, cu alți copii.
Sfârșit.
SPER CĂ TE-AM AJUTAT.