Va rog din suflet daca aveti rezumat la filmul Ostrov sa iti dati o poza. Dau coroana , dau ce vreți voi
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
Filmul „Ostrov”, tradus în limba română și ca „Insula”, este o adevărată peliculă iconografică de zugrăvire a exercițiilor de mântuire a unor monahi obișnuiți, viețuind într-o mănăstire din nordul înghețat al Rusiei. O continuare a tradiției tarkovskiene de pictură religioasă pe peliculă cinematografică. Parafrazându-l pe Kafka, putem spune că acest film este o artă a rugăciunii.
Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei a afirmat despre acest film următoarele:
Cquote2.svg Nu sunt de acord cu afirmația precum că actorii nu pot înțelege fenomenul monahismului. Doar în monahism ajung diverse categorii de oameni, inclusiv actori. Monahismul, ca o căință adîncă, e la îndemînă oricărui om credincios. "Nu e om care să fie viu, și să nu greșească", spune Evanghelia. Dar Domnul spune: "Căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide". Calea pocăinței ca stare deosebită a sufletului este scopul și sensul năzuinței creștinului, și în acest sens nu e o deosebire prea mare între un mirean și un căligăr.
Tocmai de accea e foarte prețios acest film, pentru că realizatorii lui au reușit să arate căința sinceră și profundă a omului. Îmi vine greu să judec ce anume a jucat un rol determinant în faptul, că filmul a ieșit așa convingător și veridic. Dar mă gîndesc că sinceritatea și curățenia intențiilor au fost condiții necesare, care au determinat acest rezultat. Aici problemele vieții duhovnicești și a mîntuirii sunt împinse în prim plan, iar spectatorii care pentru prima oară s-au ciocnit de existența acestora, au căzut serios pe gînduri. Spectatorul, ajutat de creatori, crede în autenticitatea caracterelor, iar apoi, se încred în credincioșia acestor caractere.
Învățătorul Bisericii, Tertulian, spunea: "Sufletul omului e prin natura sa creștină". Cred că filmul Ostrov -- e încă o confirmare a acestui adevăr. De aceea, nu e deloc întîmplător că filmul a avut o așa rezonanță, i-a determinat pînă și pe necredincioși să mediteze la Dumnezeu, religie, păcat și căință. Este o mare izbîndă a autorilor filmului. Pe lîngă asta, a arătat și cineaștilor înșiși faptul că se pot face filme pe teme bisericești, dacă te apropii de acestea cu maximum de seriozitate, înfățișînd nu doar aspectele exterioare ale vieții duhovnicești, ci și conținutul ei interior, adînc. Mi-aș dori ca filmul Ostrov să confere cinematografului autohton o nouă viziune asupra perspectivei religioase despre lume, și ca astfel de filme să fie tot mai multe”.
Sper ca te am ajutat