Vã rog e urgent dau coroana.
Eseu macar de o pagina - 1 jumate de caiet vã rog
Răspunsuri la întrebare
Pe parcursul secolului al XX-lea politica externă românească a suferit schimbări destul de radicale, schimbări datorate posibilităţii atingerii obiectivelor stabilite şi contextului internaţional. România a intrat în acest secol având ca obiective păstrarea independenţei şi integrităţii ţării şi unirea cu provinciile aflate sub stăpânirea imperiilor vecine: Transilvania, Basarabia şi Bucovina. Pentru realizarea lor, la începutul primului război mondial (1914-1918) ea era membră a Triplei Alianţe alături de Germania, Austro-Ungaria şi Italia, dar a intrat în război după semnarea unei convenţii politice şi a uneia militare prin care Antanta (Anglia, Franţa, Rusia, Italia) îi recunoştea drepturile asupra Transilvaniei şi Bucovinei.
Pentru că la sfârşitul războiului, Basarabia, Bucovina şi Transilvania şi-au proclamat unirea cu România, în perioada interbelică obiectivele majore erau recunoaşterea de către Marile Puteri a integrităţii teritoriale şi a suveranităţii naţionale, în baza acestor obiective ţările vecine se împărţeau în două grupe distincte: una cu care avea relaţii bune concretizate în tratate bi şi multilaterale şi una alcătuită din forţele revizioniste. Din prima grupă făceau parte Ceholoslovacia, Polonia şi Iugoslavia, iar dintr-a doua U.R.S.S., Ungaria şi Bulgaria.