Va rog enorm, vreau un rezumat la “Ochi de Lup” de Daniel Pannac.
Va rog.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Ochi de lup”, de Daniel Pennac
Editura Paralela 45, Pitești, 2016
Traducere din limba franceză de Simona Negrea
Ilustrații de Silvia Mitrea
Nu e prima dată când interacționez cu Daniel Pennac: acum vreo 10 ani citeam ”Domnilor copii”, într-una dintre cele mai frumoase colecții de literatură străină – cea de la ziarul Cotidianul (prietenii știu de ce!), apoi am citit ”La căpcăunii veseli”, o carte pe care am prezentat-o inclusiv pe Filme-cărți.ro. Impresia este că scrie altceva, având o nuanță de nebunie și neverosimil, dar acesta este apanajul scriitorilor cu adevărat importanți, care reușesc să-și îndrepte talentul literar spre zone necunoscute și nedescoperite ale imaginației.Pe lângă asta, este foarte expresiv și reimaginează lumea pe înțelesul tuturor cititorilor.
”Ochi de lup”, un volumaș apărut la Editura Paralela 45, mi-a confirmat impresia despre Daniel Pennac, pentru că reușește, în puțin peste 90 de pagini, să dea curs expresivității sale în descrierea în paralel a lumii animalelor și a oamenilor. Romanul începe într-o grădină zoologică, unde un băiat stă de zile în șir în fața cuștii unde un lup singuratic, un lup de Alaska, se plimbă aparent nepăsător. Cu un ochi închis pentru totdeauna, lupul se miră de ce nu dispare băiatul nici noaptea, nici în zilele în care se închid porțile pentru vizitatori. Doar n-o să vorbească el primul, doar n-o să întrebe el ce e cu băiatul:
Se supără că-și pune atâtea întrebări. Jurase să nu-l mai intereseze oamenii niciodată. Și de doi ani încoace se ține de promisiune: nici măcar un singur gând pentru oameni, nici o privire, nimic. Nici pentru copiii care se maimuțăresc în fața cuștii lui, nici pentru angajatul care-i aruncă de departe carnea, nici pentru artiștii de duminică care vin să-l deseneze, nici pentru mămicile neghioabe care-l arată chirăind celor mici: ”Uite, ăsta-i lupul. Dacă nu ești cuminte, te dau la lup să te pape!” Nimica, nimicuța.”Plecând de la această întâlnire, autorul francez dezvoltă acțiunea pe două planuri: primul dintre acestea – Ochiul lupului – relevă felul în care Lupul Albastru a evoluat și a ajuns în cele din urmă într-o grădină zoologică, din sălbăticia Nordului Îndepărtat, unde o haită de lupi fug din calea oamenilor, învață să vâneze și să supraviețuiască; al doilea plan – Ochiul omului – dezvăluie felul în care micul om, numit la un moment dat Africa, după numele continentului în care s-a născut, se naște, evoluează, devine ceva mai mare și mai important. Este o parte despre felul în care oamenii, puțini dintre ei, înțeleg animalele, care iubesc doar pe aceia care li se apropie, indiferent dacă vorbim de un dromader, un ghepard, câteva capre domesticite sau de hiene.
La final, cele două perspective se întâlnesc la grădina zoologică, tocmai pentru a vorbi care sunt diferențele care ne separă și dacă această separare este sau nu definitivă. Pentru a fi cu toții egali, nu este de-ajuns să dorești asta, trebuie să și dovedești că vrei schimbarea în tine. Pentru băiețelul Africa, ochiul rănit al lupului nu este un impediment, așa că, simplu, pentru a fi egalul acestuia, își închide definitiv, și el, unul din ochi.
”Africa avea să-și amintească toată viața ziua când intră pentru prima oară în grădina zoologică. Habar n-avea ce putea să fie aia. ”O grădină cu animale”, spusese M’ma Bia. Africa nu prea înțelegea cum poți planta animale într-o grădină. În plus, era trist. Îi părea rău după poiană și după Africa Verde. Între zidurile orașului nostru, se simțea ca la închisoare. Și așa de singur! Așa de singur…” (pag. 81)
Ochi de lup” este o carte care se potrivește de minune atât adulților, cât și copiilor, fiind scrisă într-un limbaj nesofisticat, dar având mesaje importante, precum recunoașterea diferențelor dintre oameni, felul în care aceștia sunt sau nu în comuniune cu animalele, dar și modalitățile în care omul a schimbat ordinea din natura înconjurătoare. De asemenea, romanul pare a fi o lectură potrivită în aceste vremuri, în care din ce în ce mai multe asociații solicită interzicerea dresurii de animale în circurile publice, ba chiar închiderea grădinilor zoologice. Daniel Pennac este un autor care merită și trebuie aprofundat!