va rog frumos!!!!!!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Unirea Moldovei cu Țara Românească, proiect politic al elitei românești este precedată de mișcarea unionistă. Aceasta reprezintă acțiunile desfășurate de revoluționarii români după 1848, unde militează pentru unirea românilor într-un singur stat.
La Congresul de pace de la Paris (1853-1856) cele șapte țări participante au avut atitudini diferite, în funție de propriile interese: Franța sprijinea unirea, astfel împăratul Napoleon al III-lea spera să-și refacă prestigiul european. Sardinia și Prusia considerau că prin Unirea Principatelor Române își vor „deschide drum”, pentru constituirea propriilor state naționale; Rusia, înfrântă în Războiul Crimeei, „juca”după „muzica” Franței; Anglia s-a arătat favorabilă unirii, apoi și-a schimbat atitudinea; Austria și Turcia erau împotrivă, deoarece nu doreau să-și piardă influența în teritoriile românești.
Odată cu alegerea lui Cuza și formarea statului român, unul dintre marile obiective ale proiectelor politice românești a fost atins, urmând ca în deceniile următoare să se continue punerea în aplicare a altor puncte din cadrul proiectelor politice românești.
Proclamarea regatului, în 1881, implicit a lui Carol I, rege al României (1881-1914) a consacrat progresul țării. Constituția din 1866 a instituit ca formă de guvernământ monarhia constituțională ereditară. S-au pus bazele vieții politice de tip modern.
La 9/21 mai 1877, în Parlamentul de la București, M. Kogălniceanu, în calitate de ministru de externe, a proclamat independența de stat a României. Prin tratatele de la San Stefano (februarie 1878) și Berlin (iunie-iulie 1878) a fost recunoscutăindependența României, ca și apartenența Dobrogei și Insulei Șerpilor la statul român.
În opinia mea, constituirea statului odată cu realizarea dublei alegeri a lui Al. I. Cuza, în 1859, a fost urmată de modernizarea politică și instituțională pe plan intern, de obținerea independenței și constituirea statului național român.
Pentru a susține acest punct de vedere mă bazez pe următoarele argumente: dacă în perioada domniei lui Cuza au fost realizate reforme importante, în timpul domniei lui Carol I au luat naștere partidele politice moderne (PNL s-a constituit în 1875, iar Partidul Conservator în 1880). Realizarea României Mari, dezideratul ultim al proiectului național va avea loc în timpul domniei succesorului regelui Carol I, Ferdinand I.