Limba română, întrebare adresată de bbcdaria, 9 ani în urmă

Vă rog frumos ajutați mă cu o poezie inchinata lui eminescu

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de veverita2015
0
MAI AM UN SINGUR DOR
Mai am un singur dor:
În linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii;
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiti un pat
Din tinere ramuri.
Si nime-n urma mea
Nu-mi plânga la crestet,
Doar toamna glas sa dea
Frunzisului vested.
Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Patrunza talanga
Al serii rece vânt,
Deasupra-mi teiul sfânt
Sa-si scuture creanga.
Cum n-oi mai fi pribeag


veverita2015: De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce rasar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O sa-mi zâmbeasca iar.
Va geme de patemi
Al marii aspru cânt...
Ci eu voi fi pamânt
În singuratate-mi.
Răspuns de Elka1
0
Lui Mihai Eminescu
           De Victor Eftimiu
Şi floarea teiului e-n toi
Furtunile se potoliră
Mai freamătă măiastra liră
Mai cântă Eminescu-n noi.
Prelung ne-ajung şi ne străpung
Frânturi de simfonie gravă,
Ca din adâncuri de dumbravă
Ecoul cornului prelung.
A fost odată ca-n poveşti
Un trubadur cu fruntea clară...
În înălţimea selenară,
Mihai, de unde ne priveşti?
Ce căi lactee ţi-au întins?
În ce noian de vâlvătaie
Unde luceferi de-ntretaie
Veghează ochiul tău nestins?
Iubiri, revolte, înălţări,
Turnate-n formă lapidară,
Melancolia lui amară
Le-a închinat acestei ţări...
Slăvită pomenirea fie-i
Acelui ce s-a stins la fel
Cu Puşkin, Mozart, Rafael,
In tinereţea bărbăţiei!
Pe mâini subţiri şi buze reci
Să-şi cearnă toamna trandafirii...
Deschisă-i poarta nemuririi...
Prin arcul de lumină, treci!...
Alte întrebări interesante