va rog frumos ajutatima la alcatuirea unei povesti de dragoste orice varog aprohsimativ ca julieta
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
3
Inima de hârtie
Lara fusese mereu o fată sfioasă,care evita compania altor adolescenți.Deși talentată la desen,se credea o persoană fără valoare,care nu avea ce căuta într-un grup.Din această pricină,ea nu ieșea niciodată din casă în timpul liber și obișnuia să facă schițele scrupuloase ale unor îngeri care plângeau.În inima ei se simțea și ea un înger cu aripile legate,incapabilă să își ia zborul.La școală avea impresia că se afla într-un iad,în care toți diavolii,colegii ei,îi ardeau inima fragilă cu blesteme negre.
Într-o zi sumbră de toamnă,când se afla în clasă,privea tăcută copacii triști care pierdeau din frunze în fiecare clipă.Ea se gândea că avea o soartă mai crudă decât copacii,deoarece ei reînviau la venirea primăverii,însă în sufletul ei nu va veni niciodată acest anotimp și va rămâne pe vecie cu inima veștejită.
După clipe de meditație,fusese trezită din visul ei de către dirigintă,lângă care stătea un băiat frumos,pe care Lara nu l-a cunoscut.Totuși,îi părea atât de familiară fața lui bălaie,de parcă l-ar fi cunoscut de o viață.Să fii fost el un prinț dintr-o viață anterioară,reîncarnat într-un corp idilic?
-El este Mario,noul vostru coleg,spuse diriginta,S-a mutat aici cu părinții lui acum două săptămâni.Vă rog frumos,ajutați-l să se acomodeze cât mai repede.
Atât băieții cât și fetele din clasă l-au înconjurat instantaneu,punându-i tot felul de întrebări.Biata Lara ar fi vrut și ea să facă cunoștință cu Mario,dar colegii ei au dat-o laoparte.Cu sufletul zdrobit,adolescenta a început să plângă cu lacrimi de foc,însă nu a fost băgată în seamă.Văzându-i fața inundată de lacrimi,Mario s-a repezit asupra ei.
-Te rog nu mai plânge,fată cu chip de înger,că mă faci să-mi sfâșii inima de durere.spunea el cu voce blândă.Lara s-a uitat în ochii lui cristalini,care străluceau ca perlele și se simțea ușurată.Brusc,percepu o mângâiere ușoară ce îi aluneca plăpând pe obrazul stâng.
-Te simți mai bine?
-Da,a răspuns Lara,mulțumesc că m-ai consolat.
-Nu ai de ce să îmi mulțumesți.
Dialogul putea să continue,dar a fost întrerupt de colegi.
-Nu o băga în seamă pe Lara!Este o tocilară antisocială.
-Mie mi se pare o fată de treabă.
-Las-o! Hai mai bine să îți cunoști noii colegi.
Colegii au început să îl împingă pe Mario,care simțea că supunerea era cea mai bună strategie.Lara a rămas singură în colț,înviorată de vorbele frumoase ale băiatului.Nici nu auzise cuvintele urâte, cu care ceilalți i se adresau.
După ore,a mers acasă și a luat rapid o foaie albă,pe care începu să contureze o inimă îndrăgostită.Mâna ei lucra mai sprinten ca niciodată,fiind inpulsată de fericirea purtată în suflet.Peste două ore era gata.
-Se pare că m-am înșelat în privința renașterii mele,își spunea ea,Credeam că nu voi simți niciodată suflul delicat al primăverii în inimă.Mă gândeam că întreaga mea existență constă în permanentă suferință,dar mi-am știut greșit destinul.După ani de durere,voi fi recompensată în sfârșit și nu va mai trebui să îndur răutatea celorlalți.Abia aștept să mă cuprindă dragostea adevărată al unui Făt-Frumos ieșit din poveste.Știu că simte ceva pentru mine,că de altfel nu m-ar fi consolat în fața colegilor.Doar o inimă arzătoare este capabilă de așa-ceva.Cum să îi mărturisesc ce simt?Am găsit!Îi voi da inima de hârtie pe care am creat-o astăzi și va afla dragostea pe care i-o nutresc de când l-am văzut!
Lara era bucuroasă și se pregăti de culcare.După ce s-a rugat,a adormit imediat,de parcă lumea viselor ar fi chemat-o la ea.Pentru prima oară în viață,avu un somn adânc și lung.
Dimineața s-a trezit cu zâmbetul pe buze,s-a aranjat și a luat micul dejun,care i-a plăcut mult.După ce era gata,s-a încreptat spre școală.Auzea vântul cum scârțăia ca o ușă veche spre o altă dimensiune.
Când se afla la o distanță de 100 de metri de școală,a remarcat o mulțime adunată în jurul unui cadavru.S-a repezit rapid să vadă cine a murit.A rămas șocată când a recunoscut chipul blajin al lui Mario,care fusese călcat de o mașină.Disperată,s-a aruncat în fața unui camion.Cu câteva clipe înainte de moarte,a strâns inima de hârtie la piept și a spus cu o voce slăbită:
-Mario,dragostea mea,vom fi îngeri amândoi...
Lara fusese mereu o fată sfioasă,care evita compania altor adolescenți.Deși talentată la desen,se credea o persoană fără valoare,care nu avea ce căuta într-un grup.Din această pricină,ea nu ieșea niciodată din casă în timpul liber și obișnuia să facă schițele scrupuloase ale unor îngeri care plângeau.În inima ei se simțea și ea un înger cu aripile legate,incapabilă să își ia zborul.La școală avea impresia că se afla într-un iad,în care toți diavolii,colegii ei,îi ardeau inima fragilă cu blesteme negre.
Într-o zi sumbră de toamnă,când se afla în clasă,privea tăcută copacii triști care pierdeau din frunze în fiecare clipă.Ea se gândea că avea o soartă mai crudă decât copacii,deoarece ei reînviau la venirea primăverii,însă în sufletul ei nu va veni niciodată acest anotimp și va rămâne pe vecie cu inima veștejită.
După clipe de meditație,fusese trezită din visul ei de către dirigintă,lângă care stătea un băiat frumos,pe care Lara nu l-a cunoscut.Totuși,îi părea atât de familiară fața lui bălaie,de parcă l-ar fi cunoscut de o viață.Să fii fost el un prinț dintr-o viață anterioară,reîncarnat într-un corp idilic?
-El este Mario,noul vostru coleg,spuse diriginta,S-a mutat aici cu părinții lui acum două săptămâni.Vă rog frumos,ajutați-l să se acomodeze cât mai repede.
Atât băieții cât și fetele din clasă l-au înconjurat instantaneu,punându-i tot felul de întrebări.Biata Lara ar fi vrut și ea să facă cunoștință cu Mario,dar colegii ei au dat-o laoparte.Cu sufletul zdrobit,adolescenta a început să plângă cu lacrimi de foc,însă nu a fost băgată în seamă.Văzându-i fața inundată de lacrimi,Mario s-a repezit asupra ei.
-Te rog nu mai plânge,fată cu chip de înger,că mă faci să-mi sfâșii inima de durere.spunea el cu voce blândă.Lara s-a uitat în ochii lui cristalini,care străluceau ca perlele și se simțea ușurată.Brusc,percepu o mângâiere ușoară ce îi aluneca plăpând pe obrazul stâng.
-Te simți mai bine?
-Da,a răspuns Lara,mulțumesc că m-ai consolat.
-Nu ai de ce să îmi mulțumesți.
Dialogul putea să continue,dar a fost întrerupt de colegi.
-Nu o băga în seamă pe Lara!Este o tocilară antisocială.
-Mie mi se pare o fată de treabă.
-Las-o! Hai mai bine să îți cunoști noii colegi.
Colegii au început să îl împingă pe Mario,care simțea că supunerea era cea mai bună strategie.Lara a rămas singură în colț,înviorată de vorbele frumoase ale băiatului.Nici nu auzise cuvintele urâte, cu care ceilalți i se adresau.
După ore,a mers acasă și a luat rapid o foaie albă,pe care începu să contureze o inimă îndrăgostită.Mâna ei lucra mai sprinten ca niciodată,fiind inpulsată de fericirea purtată în suflet.Peste două ore era gata.
-Se pare că m-am înșelat în privința renașterii mele,își spunea ea,Credeam că nu voi simți niciodată suflul delicat al primăverii în inimă.Mă gândeam că întreaga mea existență constă în permanentă suferință,dar mi-am știut greșit destinul.După ani de durere,voi fi recompensată în sfârșit și nu va mai trebui să îndur răutatea celorlalți.Abia aștept să mă cuprindă dragostea adevărată al unui Făt-Frumos ieșit din poveste.Știu că simte ceva pentru mine,că de altfel nu m-ar fi consolat în fața colegilor.Doar o inimă arzătoare este capabilă de așa-ceva.Cum să îi mărturisesc ce simt?Am găsit!Îi voi da inima de hârtie pe care am creat-o astăzi și va afla dragostea pe care i-o nutresc de când l-am văzut!
Lara era bucuroasă și se pregăti de culcare.După ce s-a rugat,a adormit imediat,de parcă lumea viselor ar fi chemat-o la ea.Pentru prima oară în viață,avu un somn adânc și lung.
Dimineața s-a trezit cu zâmbetul pe buze,s-a aranjat și a luat micul dejun,care i-a plăcut mult.După ce era gata,s-a încreptat spre școală.Auzea vântul cum scârțăia ca o ușă veche spre o altă dimensiune.
Când se afla la o distanță de 100 de metri de școală,a remarcat o mulțime adunată în jurul unui cadavru.S-a repezit rapid să vadă cine a murit.A rămas șocată când a recunoscut chipul blajin al lui Mario,care fusese călcat de o mașină.Disperată,s-a aruncat în fața unui camion.Cu câteva clipe înainte de moarte,a strâns inima de hârtie la piept și a spus cu o voce slăbită:
-Mario,dragostea mea,vom fi îngeri amândoi...
DumitritzaBaschir:
multumesc foarte foarte frumos
Alte întrebări interesante
Biologie,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Ed. tehnologică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă