Va rog frumos am nevoie de ea!!!!!!!
Răspunsuri la întrebare
Genul liric reuneste prin excelenta totalitatea operelor literare in care se dezvaluie complexitatea universului interior si viziunea unica despre lume, filtrate prin prisma subiectivitatii poetului.
In opinia mea, opera ,,Numai poetul'' de Mihai Eminescu apartine acestui gen literar, intrunind trasaturile specifice acestuia.
Un prim argument cu privire la afirmatia anterioara il constituie mijloacele de realizare artistica, astfel figurile de stil si imaginile artistice concepute pe baza acestora implica un fundament al universului conceptual invocat de catre autor. Epitetele in inversiune: ,,Lumea toata...'' si ,,...sfintele lunci,...'' sporesc expresivitatea textului, ajutand la conservarea masurii, rimei si ritmului. Primul accentueaza un adevar general valabil referitor la fiinta umana ce se ghideaza dupa notiunea relativa a timpului, anume caracterul efemeric al acesteia, iar al doilea prezinta explicit relatia om-natura, predilecta lirismului eminescian, implicand de asemenea si notiuni divine, ridicand elementele naturale la rangul de sacre. Comparatiile: ,,...pasari ca el...'', ,,Numai poetul,/Ca pasari...'' sugereaza expresiv caracterul nestatornic sau unic al scriitorului, iar, in relatie cu metafora ,,...ramurile gandului'' solidifica ideea de unire spirituala intre om si natura, prin profunzimea creatiei. Imagini artistice dinamice si auditive precum ,,...pasari ce zboara/Deasupra valurilor'' si ,,Se-ntrec in cantari.'' par a da viata subiectului abordat, desi, in corelatie cu ipostaza din care au fost preluate denota de fapt ambiguitatea gandului, unicitatea acestuia, ceea ce ofera caracterul misterios preconceput in jurul poetilor.
Este surprinsa de asemenea eternitatea creatiilor literare, fiind greu absorbite de umbra timpului si fiind cu usurinta considerate valori ale unui popor, ale unei culturi, prin secventele: ,,Lumea toata-i trecatoare/...Oamenii se trec si mor/...Numai poetul,/...Trece peste nemarginirea timpului.''. Putem afirma ca temele abordate sunt timpul si natura, armonios contopite spre a trata omul ca pe un element natural, ci nu ca pe un alternator al acesteia (,,Oamenii se trec'', precum florile, arborii ce se usuca).
In al doilea rand, textul este structurat in doua strofe inegale, un sextet si un octet, rima imperecheata imperfecta, alternand cu rima alba, iar ritmul este trohaic. La nivelul versificatiei si prozodiei este elaborat acelasi concept potrivit caruia ,,artistii nu pot fi intelesi'', exceland prin perceptii neobisnuite, ce radiaza energii revigorante, iesite din tipare.
In concluzie, valorificand expresivitatea data de mijloacele artistice cat si structura specifica a textului, putem afirma ca opera literara ,,Numai poetul'' de Mihai Eminescu apartine genului liric, surpinzand nestatornicia, aspiratia catre noi orizonturi, cat si neprevazutul universului interior, in raport cu natura si un vag sens al spiritualitatii.