Question

Vă rog frumos,am nevoie de o compunere intitulată "Un tărâm magic" în care se găsesc milioane de ființe magice.Dau coroană celui mai bun răspuns!

Answer 1

Dincolo de dealuri se află un tărâm magic. Este o lume plină de culoare și bucurie. Mii și mii de ființe trăiesc în armonie și dragoste. Nu au motive de tristețe pentru că se înțeleg foarte bine intre ei. Fluturii dansează în aer fericiți, pe când albinele zumzăie fericite din floare în floare. Pe câmpuri zburdă miei și căprioare, iezişori și multe alte animale care se joaca împreună fără să le fie teamă că cineva îi mănâncă. Vulpea e prietena buna cu ursul, iar leul este bun prieten cu cerbul. De dimineață până seara se aud doar râsete și ciripituri de păsări.

Answer 2

UN TARAM MAGIC

Mergeam agale. Eram singur/a in padure. Copacii aveau forme inspaimantatoare, aratau de parca imi urmareau fiecare respiratie, fiecare pas, fiecare gand...
Voiam sa ies de acolo. Ma simteam de parca ma plimbam in padurea aceea de la inceputul lumii. Nu alergam. As fi obosit prea repede si linistea padurii mi-ar fi inghitit sufletul ostenit. Incercam sa ma controlez: imi spuneam ca nu mi-e frica. 
Adevarul era ca ma minteam singur/a. Mi-era groaza ca nu voi scapa de acolo.
Si am mers... am mers pana... am gasit o scapare.
Nu la mare departare, peisajul arata promitator. Crangrul in care eram se sfarsea.

Era o imagine complet diferita. Erau flori. Flori multicolore, care-mi bucurau fiecare celula din corp. Patrund in campul de flori si... Ma dau doi pasi inapoi.
La o indoire fina a primei flori, albastrul cerului fu segmentat de milioane de petale. La o privire mai apropiata, am observat ca nu erau petale de flori, erau niste fiinte asemanatoare fluturilor. Ma duc spre ele, si ma uit la una dintre acele zburatoare, care imi trecu prin fata. Erau... zane!

Ma frec la ochi, ii inchid, ma invart si ma uit din nou. Ma gandeam ca imediat ce ma voi abate de la acea priveliste, totul va disparea, ca ma voi trezi din nou in padurea in care imi pierdusem timpul pana atunci... Dar nu! Acea minunatie nu disparu, era reala, era vie, era fascinan...

Si se aude. Ce se aude? O alarma de ceas. De unde sa fi venit? De la ceasul meu, evident. Dar ce cauta ceasul meu acolo? Ei bine, cand am deschis ochii, mi-am dat seama. Am visat tot. Imaginatia mea bogata mi-a intins din nou o farsa. M-a facut sa cred ca am evadat din acest anost prezent... Dar nu. Am fost nevoit/a sa ma trezesc. La fel ca orice alt copil care trebuie sa mearga la scoala...