Va rog frumos mă puteti ajuta?
Răspunsuri la întrebare
Uite niste idei pe care le mai poti imbraca si imbina:
*simbolismul rezida in puterea sugestiei, in taria unui parcurs difuz, ce nu suprima misterul si bucuria descoperirii sale nedeslusite, "putin cate putin", dar care totusi te trimite la tinta;
*inscrierea intr-o luma fictivizata, inspirata din realitate, anume cea a amintirilor transpune cititorul intr-un univers vag, lipsit de contururi, unde formele vechi (faptele reale) prind invelisuri noi (amintirile usor modificate de timp).
Eul poetic rememoreaza intamplarile din trecut, incercand sa ajunga la ele prin doua metode: direct, prin prezent, se gandeste inca din primul vers de soarta fiintei iubite; si indirect: eul se cufunda in sine si spera a gasi in adancurile sufletesti chiar legatura nedefinita, sugerata cu persoana iubita; aceasta este ridicata la rangul de simbol deoarece depaseste simplul prezent sau trecut, ea, in timp, a devenit parte proprie, inerenta eului: "purtand in mine". El nu se deplaseaza in spatiu, toata calatoria sa are loc "in jurul mese", lasandu-si gandul sa zboare absent catre infatisarile fericirii lui cu persoana draga.
Iubirea se petrece aici de la distanta, strict in imaginatia eului, si nu in planul real.
*timpul intern difera invariabil de cel extern: eul poetic se lasa pierdut in lumea sugestiilor, a simbolurilor nenumarate ce il poarta pe nestrabatutele cai ale sinelui intern: "neobosit, desi am pornit de-un ceas", "de mult calatoresc"
Indirect, cititorul isi da seama de ceea ce a vrut sa releve eul: lumea sufleteasca este mai complexa, mai schimbatoare decat cea terestra.
*sentimentul singuratatii, aplecarea catre nostalgie, dorinta de a reinvia trecutul, sunt alte trasaturi ale simbolismului. Ele trimit catre omul modern, ce difera fundamental de cel clasic: conflictele interioare sunt rezolvate prin introspectie, luciditate, rationalitate (dar "hiper"costientizarea mediului intern duce invariabil la izolare, melancolie), spre deosebire de vechea metoda unde toate fortele sunt orientate in exterior, cuceresti lumea externa pt a te intelege pe tine (de exemplu eroii romanelor de aventura se implineau mai intai inafara si dupa inauntru, vezi cei trei muschetari etc).
*se observa accentul pus pe asocierea dintre cuvinte si planul senzorial, sinestezia, mai exact. Eul liric devine surescitat, lectorul observa efectele muncii interioare in planul extern: "la geam...sa-mi racoresc...fruntea calda"
Sper ca te-am ajutat putin!