Question

Va rog frumos, o cumpunere despre orice dar trebuie sa aibă 10 figuri de stil

Answer 1

Îmi scutur cu putere umbrela plânsă de vreme( metafora)și ma avânt entuziasmata pe treptele Teatrului Național. Ascult clinchetele tocurilor mele care dansează ( personificare) pe podeaua de marmura, încercând sa mi potolesc valurile impulsive de încântare (metafora). Sala își păstra încă învelișul sublim și mut (metafora), doar câteva șoapte se înălțau (personificare) dintr-un unghi lăuntric al mult prea bine cunoscute încăperi.( inversiune)
Eram pentru a mia oară in aceeași sală de teatru...o cunoșteam deja cu toate toanele și enigmele ei ; eram prietene bune și ne înțelegeam de minune...cu toate acestea ,emoțiile mele se conservasera și rămăseseră la fel ca atunci când pășisem pentru prima data acolo. Scena palida (epitet) îmi zâmbea (personificare), cunoscându- mi trăirile și zbuciumul de satisfacție adus de revedere noastră. Ma aplec cuviincioasă și iau loc pe unul dintre scaunele cele mai convenabile dintre cele pe care le aveam la dispoziție. In jurul meu, mulțimea devenea tot mai densă (metafora) și apăsătoare. Număr in gând secundele rămase și spectacolul ma cuprinde in îmbrățisarea lui (metafora).
Actorii cuceriră numaidecât podiumul și-și manifestau dominația prin cântece, dansuri și jocuri, ce erau întrerupte uneori de aplauze nestăpânite ( epitet) sau de vreun fluierat de exaltare. Publicul râdea și plângea in simbioaza cu personajele care le furaseră, parca, inima. Simteam cum zâmbetul mi se extinde pana in măduva oaselor copleșindu ma cu o caldura dulceagă (și blândă (epitet).Întreaga lume vibra ( personificare) in jurul meu înflorind din nou ( personificare) și luând o noua forma (personificare).
Când am ajuns acasa , in seara aceea , am trecut întâmplator prin dreptul unei oglinzi și nu mi a venit sa cred când am văzut ca zâmbetul meu rămase neschimbat, la fel ca in sala Teatrului Național.