Va rog frumos referat despre Vittorio Emanuele Orlando. CAT DE REPEDE VA ROOOG!!!!
DAU COROANA!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Născut la 19 mai 1860, Orlando a crescut în Palermo, Sicilia. În afară de rolul său politic proeminent, Orlando este, de asemenea, renumit pentru peste 100 de scrieri despre probleme juridice și judiciare; Orlando a fost el însuși profesor de drept.
Din 1903-05, Orlando a ocupat funcția de ministru al educației sub conducerea regelui Victor Emanuel al III-lea. În 1907 a fost numit ministru al justiției, rol pe care l-a păstrat până în 1909; ulterior a fost numit din nou în același minister în noiembrie 1914 până la numirea în funcția de ministru de interne în iunie 1916.
Anul următor, la 30 octombrie 1917, a văzut numirea lui Orlando ca prim-ministru, venind proaspătă în urma campaniei dezastruoase de la Caporetto. Întotdeauna un puternic susținător al rolului Italiei în război, Orlando a fost încurajat să sprijine aliații pe baza promisiunilor secrete făcute de aceștia din urmă promițând câștiguri teritoriale italiene semnificative în Dalmația (la Tratatul de la Londra din 1915).
Odată cu numirea în funcția de prim-ministru care a sporit moralul național, Orlando l-a înlocuit pe Cadorna în funcția de șef de cabinet cu Diaz. În anul următor, în consecință, a avut succes italian la Vittorio Veneto.
Prim-ministru până la sfârșitul războiului, Orlando a condus contingentul italian la Conferința de pace de la Paris din 1919. Totuși, incapabil să obțină concesiunile teritoriale preconizate - s-a confruntat cu politica președintelui SUA Wilson de autodeterminare națională, în special în ceea ce privește Fiume - a părăsit dramatic conferința devreme, în aprilie 1919, revenind doar pentru a semna tratatul rezultat luna următoare.
Poziția sa politică grav subminată de eșecul său aparent în asigurarea intereselor italienești la Conferința de pace de la Paris, Orlando și-a dat demisia din funcție la 19 iunie 1919. A fost succedat ca premier de Franceso Nitti.
În decembrie al aceluiași an, Orlando a fost ales președinte al Camerei Deputaților. El a fost un susținător timpuriu al guvernului fascist al lui Benito Mussolini la înființarea sa în 1922, deși și-a retras sprijinul doi ani mai târziu în urma asasinării politice a proeminentului lider socialist Giacomo Matteotti.
În 1927 Orlando și-a dat demisia din Camera Deputaților, servind ulterior în Adunarea Constituantă. A dedicat tot mai mult timp scrisului și predării.
Odată cu căderea lui Mussolini, Orlando a devenit liderul Uniunii Democrate Conservatoare. El a fost ales președinte al Adunării Constituante în iunie 1946, deși rezervele cu privire la tratatul de pace i-au determinat demisia în 1947.
Anul următor a avut loc alegerea sa pentru noul Senat italian; în același an a fost candidat la președinția republicii (ales de Parlament), dar a fost învins de Luigi Einaudi.
A murit la 1 decembrie 1952 la Roma.