Va rog frumos sa imi faceti si mie un rezumat de 150 de cuvinte la acest fragment:
Povestea spune că ar fi fost o singură babă, pe care o chema Dochia. Adică babă nu era, că să vedeți. Ba era fiica unui împărat vestit și era așa de frumoasă, că toți fiii de crai o pețiră, dar ei, niciunul din ei nu îi plăcea.
Așa azi, mâine așa, poimâine la fel, până ce unul din ei, nici una, nici alta, pornește cu război împotriva împăratului, tatăl fetei; îl bate, îl prinde și se apropie de palatul fetei, căci gândul lui nu era altul decât să pună mâna pe fată.
Biata fată, când a auzit, de frică să nu cadă în mâna lui, s-a dus la o vrăjitoare și a rugat-o s-o prefacă într-o babă zbârcită și urâtă.
Și-a luat niște oi, s-a îmbrăcat în nouă cojoace, căci era iarnă și topenie* de frig și și-a luat drumul spre pădure. A stat fata, adică baba, nu fata! Zic, a stat, până primăvara, când a dat colțul ierbii. În ziua dintâi a lui martie a fost așa cald, că baba și-a lepădat un cojoc din cele nouă. A doua zi, și mai cald, și baba și-a mai lepădat un cojoc, și așa până ce și-a dezbrăcat toate cojoacele. Da` tocmai a noua zi, când și-a azvârlit ultimul cojoc, unde începe deodată un vânt așa de puternic, încât o îngheță pe babă și o prefăcu într-o stană de gheață. Pasă-mi-te c-o ajunsese vreun blestem de-al lui bietul tată-său.
De-atunci a rămas rostul vremii tot așa schimbăcios în cele nouă zile de la începutul primăverii. Și tocmai când ai zis Doamne-ajută și ți-ai lepădat surtucul, atunci te pomenești cu câte un pui de geruleț, ba încă și cu câte o zăpadă, de nici nu știi cum să-l îmbraci iarăși mai degrabă. De atunci a rămas vorba și că: ,,Să te ferească Dumnezeu de zilele Dochiei!”
În unele părți se mai crede că această Dochie ar fi fost fiica lui Decebal și că a fugit în pădure și s-a făcut păstoriță, de frică să nu cadă pe mâinile romanilor și ale împăratului Traian.
După ultima zi a babei, se crede că frigul nu mai are putere, iar oamenii nu mai au nevoie de foc. De aceea, oamenii, în acea zi, curăță curțile, strâng tot gunoiul la un loc și îi dau foc, iar apoi sar peste el ca să se afume și să fie feriți de orice spurcăciune, căci toate spurcăciunile ard odată cu gunoiul. Tot pentru asta, femeile afumă și prin case, cu cârpă arsă.
De acum s-au sfârșit și cu babele, și sfânta muncă reîncepe iarăși cu același dor ca și anul trecut.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
2
Răspuns:
uliubbbjbggbnshxhsjkakaljshsbushshysududbud7dhhdududjduudjdududujdjjd hurudududuruududjjdjdjejiwlqkgaysidyxucucuucucudu7d7i4id8diejowoieuvbshsjususu3uud8eujwie82ji28eushialalgsbssbysheuheiskbejiej3ijehwkhwu3ujeu3 ejjeu3ju3u4ui4ir8j4iruurjdjjekakqgbsbzbnzbdhejj
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Geografie,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă