Vă rog frumos să-mi comentați strofa a 6-a din poezia DECEMBRE de George Bacovia!
Trebuie să stabiliți relația dintre ideea poetică, despre ce se vorbește în strofa respectivă, ce sentimente exprimă, ce atmosferă creează, și imaginile artistice și figurile de stil.
Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Erosul face parte integranta din aceasta realitate, inscriindu-se in atmosfera intima a odaii luminata de focul din soba. Finalul poeziei reia melodic, prin refren, primul vers – “Te uita cum ninge decembre”, lipsa prepozitiei reusind aproape o personificare a lunii care aduce atata ninsoare.
Acesteia i se adauga doua imperative interesante, imperative ce contureaza locul refugiului ca un cocon al linistii, al iubirii si al veseliei, ceea ce, trebuie sa recunoastem, e singular in poezia bacoviana – “Nu rade…citeste nainte”.
Ca si in restul poeziilor lui Bacovia, exista doua planuri, care, de data aceasta, sunt mai clar delimitate – inauntru si afara, planul interior si cel exterior. Influenta romantica se manifesta aici prin refugiul interior in fata distrugerii lumii, care afecteaza profund doar exteriorul.
Explicație: