Question

va rog frumos,scrieti 2 parabole.

Answer 1

Odată, un om se plimba pe aleile străjuite de cuştile imense ale unei grădini zoologice. Dintr-odată, privind înspre cuşca leului, văzu o fetiţă aplecînd-se prea mult înspre fiorosul animal. În clipa următoare, leul o prinse de haină, trăgînd-o cu putere înăuntru ca să o devoreze. Părinţii începură să urle, oamenii din jur rămaseră înmărmuriţi. Nimeni nu îndrăzni, însă, să se apropie de cuşcă pentru a salva fetiţa.Atunci, în starea de panică generală, omul nostru se îndreptă hotărît de cuşcă, îl lovi pe leu cu putere drept în bot şi pînă ca leul să-şi revină din şocul loviturii, apucă fetiţa de haine, o scoase din ghearele leului şi o lăsă în braţele părinţilor, care îi mulţumiră de nenumărate ori pentru fapta sa de un curaj ieşit din comun.Din întîmplare, un reporter se afla la faţa locului. După ce se calmară spiritele, acesta se îndreptă spre salvator şi îi spuse: „Domnule, aceasta a fost cea mai curajoasă faptă pe care am văzut-o în viaţa mea, şi am văzut destule”.„Nu a fost mare lucru”, îi replică celălalt. „Leul se afla după gratii şi am ştiut că Dumnezeu mă va apăra, la fel cum l-a apărat pe proorocul Daniel, demult, în vremurile biblice. Nu am făcut mare lucru…”„Aşadar, credeţi în Dumnezeu…”, rosti reporterul.„Da, din toată inima mea. Întotdeauna m-a ajutat cînd am avut nevoie.”„Ei bine, domnule, fapta dumneavoastră nu va trece neobservată. Voi scrie despre ea un articol care va apărea mîine dimineaţă pe prima pagină.”***A doua zi dimineaţă, omul nostru a cumpărat ziarul şi a văzut pe prima pagină următorul articol:„Fundamentalist creştin de dreapta atacă un imigrant african pentru a-i fura mîncarea”.

Un frate avea impresia că este smerit şi se simţea bine în această stare. De câte ori mergea la spovedit spunea că este cu păcate, că este slab, că nu-şi împlineşte datoriile sale aşa cum ar trebui…Şi se îndulcea din aceaste gânduri şi vorbe crezând că are harul smeritei cugetări.Părintele a observat mândria ascunsă a fratelui şi l-a pus la încercare zicându-i: m-am întâlnit cu nişte cunoscuţi de-ai tăi şi mi-au vorbit rău despre tine, mi-au spus că eşti cam nepăsător, cam leneş, mi-au spus că dai impresia că eşti credincios, dar eşti un om ca toţi oamenii. Atunci fratele s-a umplut de mânie şi foarte supărat şi-a categorisit “pârâşii” printre cei mai mari duşmani ai săi care nu merită să fie luaţi în seamă. Fratele s-a simţit descurajat şi era gata să-şi părăsească lupta mântuirii.Atunci părintele i-a zis întristat: frate ai crezut că eşti smerit, dar văd că ai trăit în înşelare. Smerenia ta a fost mândrie poleită cu smerenie. Strică eşafodajul fals şi pune temelia adevăratei smerenii.Oare mulţi ar trece cu bine examenul fratelui din povestire?