va rog imi tarduceti si mie acest text
Răspunsuri la întrebare
CITEȘTE ȘI O ZI PE BICI O mie de ligi din acțiuni umanitare majore, tinerii preferă să aleagă o acțiune concretă. Ca și Sylvia, care, după o experiență dezamăgitoare, a ales să meargă pe teren. „Am făcut parte din Tinerele Revolte! Ne-am petrecut timpul teoretizând despre tot și nimic. Nu m-am regăsit acolo. Într-un forum, am întâlnit voluntarii Start-Block, o asociație care ajută studenții cu dizabilități. Mi-au oferit o acțiune a doua zi. Am plecat pentru asta și nu regret. ” Prima observație a asosului? Cel mai adesea, sub 25 de ani, fetele sunt cele care împing ușa. Și pentru toți cei care aleg voluntariatul, prioritatea este dată cauzelor sociale. Cu, întotdeauna, o așteptare personală puternică: nevoia de a-ți da seama de sine, de a te simți implicat de la A la Z. Paris, Sh30. Ziua începe ca un joc de piste. Asociația Start-Block organizează o excursie în pădure, cu bicicleta, cu studenți cu dizabilități. Sabine are o întâlnire cu Sylvie care are o întâlnire cu Jérôme ... Toți sunt voluntari și încă nu se cunosc! Prezentări trimise, direcție Cergy să ia Shazia, o studentă cu deficiențe de vedere. "Este unul dintre punctele forte ale asociației, întâlnim oameni noi", insistă Sylvia ... La 19 ani, această studentă în Arte Plastice își petrece adesea weekend-urile cu alții, "sunt fericit aici pentru că noi este în acțiune. În sfârșit simt că sunt util. ” În timpul călătoriei, curentul curge între Shazia și Sylvia, care decid să facă echipă în tandem ... În Compiègne, îi găsim pe ceilalți, din toată regiunea Paris. Prima jumătate de oră este dedicată adaptării celor patru mono-împingători (un fel de bicicletă) pe fotoliile lui Guillaume, Sabrina, Said și David, care au dizabilități motorii. Odată ce scaunele sunt puse la punct și Sylvia se antrenează pentru tandem, este timpul să plece ... Shazia se teme. Frică să cadă, frică de ochii lui care se tem de lumină. Afectată de o degenerare a retinei, ea și-a pierdut vederea în urmă cu trei ani: „Îmi spun că trebuie să am încredere în Sylvia, dar nu o cunosc bine ...” După câțiva kilometri, Shazia se relaxează , Se obișnuiește cu instrucțiunile precise și liniștitoare ale lui Sylvia ... "Părăsim drumul asfaltat pentru o potecă pietroasă, dar nu vă faceți griji. Nu schimbăm direcția ... "„ Știu, nu este același zgomot ... ", răspunde Shazia. „Mulțumesc unor astfel de zile, vin în contact cu o altă lume, iar stereotipurile despre handicap cad”, spune Sylvia. Shazia continuă să-i mulțumească ghidului „cu adevărat minunat”! Din fosfor, decembrie 2003