Question

VA ROG ÎMI TREBUIE REPEDE



Identificați motive și teme regăsite în texttul: Anexa 1.
„A doua zi, Maitreyi s-a prefăcut mai obosită decât era și a cerut să se plimbe cu mașina la Lacuri, către seară, când știa că aproape toata lumea era ocupată. Singură Chabu a voit să ne întovărășească, dar cum ea nu prea se afla tocmai bine de câteva zile (tăcea întruna, fără să spună ce are, privea în gol, cânta fără nici o noimă!), d-na Sen n-a lăsat-o si ne-a dat drept tovarășă pe sora lui Khokha, o vaduva tânără și timidă, care muncea ca o roabă și nu avea alta dată prilejul să se plimbe cu mașina. La plecare, eu m-am suit lângă șofer, iar ele două la spate, dar îndată ce am ajuns la Lacuri, văduva a rămas în mațina (pe care o trăsesem alături de alee, lângă un eucalips uriaș, soferul a plecat să-și cumpere limonadă și noi doi am pornit pe marginea apei.Lacurile erau tot ce iubeam eu mai mult în Calcutta tocmai pentru că erau singurul lucru artificial în acest oraș ridicat din junglă. Aveau o liniste de acuarium și, în timpul nopții, păreau înghețate sub boarea brățării de globuri electrice. Parcul mi se parea nesfârșit, deși știam bine că e îngrădit, pe de o parte de linia ferată, iar de cealaltă de sșosea și de mahalale. Îmi placea să rătăcesc pe alei și să cobor pe marginea apei, unde arbori mai tineri, răsadiți după terminarea lucrărilor, creșteau în voie, cu o perfectă individualitate, ghicind parcă jungla care fusese odinioară pe acolo și străduindu-se să recâștige acea libertate pierdută. Lângă un asemenea buchet de pomi ne-am oprit noi atunci. Ne ascundeau fara grijă, din toate părțile. Maitreyi mi-ascos inelul din deget și l- a închis în pumnii ei mici.
Acum ne logodim, Allan, îmi spuse ea, privind înainte spre apă. Începutul acesta solemn mă irita puțin. Nu puteam scăpa de luciditate. (Și o iubeam, Dumnezeule, cât o iubeam! Mi se părea că va fi o scenă din romane, din baladele acelui ev mediu indian, cu dragoste legendare și demente. Purtam cu mine spaima și superstițiile unei întregi literaturi, pe care, dacă nu o cetisem, o văzusem evoluând lângă mine, în adolescență și în cei dintâi ani ai tinereții. Mă stingherea, ca pe orice civilizat (eu, care credeam că mă pot dispensa de civilizație, o pot dezrădacina din mine, fiece gest solemn, fiece cuvânt responsabil, fiecare făgăduință.
Maitreyi continua totuși cu o simplitate care începu să mă cucerească. Vorbea apei, vorbea cerului cu stele, pădurii, pământului și sprijini bine în iarbă pumnii purtând inelul și făgădui: Mă leg pe tine, pământule, ca eu voi fi a lui Allan, și a nimănui altuia. Voi crește din el ca iarba din tine. Și cum aștepți tu ploaia, așa îi voi aștepta eu venirea, și cum îți sunt ție razele, așa va fi trupul lui mie. Mă leg în fața ta că unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, și tot răul, dacă va fi, să nu cadă asupra lui, ci asupra-mi, căci eu l-am ales. Tu mă auzi, mamă pământ, tu nu mă minți, maica mea. Dacă mă simți aproape, cum te simt eu acum, și cu mâna și cu inelul, întărește-mă să-l iubesc totdeauna, bucurie necunoscută lui să-i aduc, viață de rod și de foc să-i dau. Să fie viața noastră ca bucuria ierburilor ce cresc din tine. Să fie îmbrățișarea noastră ca cea dintâi zi a monsoon-ului. Ploaie să fie sărutul nostru. Și cum tu niciodată nu obosești, maica mea, tot astfel să nu obosească inima mea în dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a născut departe, și tu, maică, mi l-ai adus aproape.
Ascultam tot mai fascinat, până ce nu i-am mai putut înțelege cuvintele. Vorbea o bengaleză de prunc, simplificată, aproape cifrată. Auzeam sunetele, ghiceam pe ici, pe colo câte un cuvânt, dar îmi scăpa tâlcul acestei incantații. Când a tăcut, parcă mi-era teamă s-o ating, într-atât mi se parea de fermecată, de inaccesibilă.
A vorbit tot ea întâi. Rămasesem cu o mână pe genunchi și cu cealaltă apasată palma pe pământ, parcă mă legasem și eu, printr-o magie a gestului. Acum nu ne mai desparte nimeni, Allan. Acum sunt a ta, cu desăvârșire a ta. O mângâiai, căutind cuvinte pe care nu i le mai spusesem până atunci, dar nu găsii nimic inedit, nimic care să corespundă cât de cât febrei mele interioare și transfigurării ei.

PARTEA 1

Answer 1

Răspuns:

Știu o aplicație care se numește Doliong și te-a jută la limda CLR