VA ROG MULT AM NEVOIE AZI!
un eseu nestructurat pornind de la un aforism blagian
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Aforismul e o cale de comunicare cu cititorul mult mai rapidă şi mai convingătoare decît poezia şi filosofia.
Principalul argument al ambiţiei aforismului de a-l provoca pe cititor îl reprezintă aluzia. Ea îndeplineşte, din acest punct de vedere, un ansamblu de funcţii complexe, puse în slujba asimilării unui conţinut. Prima şi cea importantă rămîne incitarea cititorului:
„Un copil m-a întrebat: «Oare viermii care ne mănîncă în mormînt – fac şi ei mătase?»
„Un copil m-a întrebat: «Oare viermii care ne mănîncă în mormînt – fac şi ei mătase?»După o oarecare ezitare, am răspuns:
„Un copil m-a întrebat: «Oare viermii care ne mănîncă în mormînt – fac şi ei mătase?»După o oarecare ezitare, am răspuns:— Depinde!“
Învăţătura aforismului e destul de simplă. Originea ei trebuie căutată în teritoriul etic. Autorul vrea să spună că morţii diferă între ei după calitatea morală a vieţii pe care au trăit-o. Ca viermii să facă mătase, depinde de mortul din care se hrănesc. Înainte de a asimila învăţătura, cititorul e atras de formularea aluzivă. Lectura, brusc retezată în final, se prelungeşte în conştiinţă sub forma curiozităţii.
Cititorul simte că textul n-a spus totul. Dincolo de el se află altceva, mult mai profund. Se naşte astfel în spirit o incitare asemănătoare celei stîrnite de o şaradă. Aforismul e recitit, gîndit apoi în profunzime. Descoperirea învăţăturii transmise prin aluzie cere un efort intelectual care face să se înţepenească şi să rămînă în conştiinţă răspunsul descoperit pe cont propriu. În această provocare a cititorului, formularea din final joacă un rol decisiv.