Question

Va rog mult sa ma ajuta-ti sa o traduc ❤❤ imi trebuie pana maine❤ 20 de puncte❤❤

Answer 1

1.Atunci erau în loc deschis. Au condus și au condus. Nawab stătea tolănit lângă ea pe tapițeria de un gri perlat. Țara prin care conduceau stătea arzând la soare. Sclipea ca sticla și părea că se întinde la nesfârșit. La un moment dat Nawab s-a întins peste Olivia pentru a trage jaluzeaua de la fereastra ei, ca și cum ar fi vrut să o scutească de la a privi pământul ars. Rochia i s-a blocat în spatele picioarelor cu transpirație și se temea că, atunci când va ieși, va fi șifonată și va arăta îngrozitor.
...După un timp mașina nu a putut merge mai departe și a trebuit să iasă afară și să meargă pe jos. Nawab tot nu spunea nimic, deși uneori îi ținea Oliviei niște crăci deasupra capului pentru a-i fi mai ușor să meargă. Dar totuși ea s-a zgâriat în spini și niște insecte au mușcat-o; pălăria ei de paie a alunecat într-o parte și îi era foarte cald și aproape de lacrimi. Nawab a condus drumul, impecabil în costumul său alb și pantofii cafenii.

2.Nu am mai călătorit până acum cu un autobuz în India care nu era plin până la refuz,cu oameni înăuntru și bagaje deasupra, și sunt mereu atât de vechi încât scutura fiecare os din corpul uman. Dacă autobuzele sunt mereu aceleași. Atunci este priveliștea prin care călătoresc. Odată ce un oraș este lăsat în urmă, nu este nimic până la următorul decât pământ neted, cer arzător, distanță și praf. În special praf: părțile autobuzului sunt deschise doar cu bare de-a lungul lor așa că vânturile intră libere purtând nisipul care astupă urechile și nările și care te face sa scrâșnești din dinți.