Vă rog mult să mă ajutați..DAU COROANĂ+MĂ ABONEZ+INIMIOARĂ
Redactează un eseu de minumum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat,aparținând lui Tudor Arghezi.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Poezia "Testament" de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii române din perioada interbelică, alături de "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga și "Joc secund" de Ion Barbu. Poezia deschide primul volum arghezian, "Cuvinte potrivite" (1927), si are rol de program literar, realizat însă cu mijloace artistice, definind crezul literar al creatorului.
"Testament" este o artă poetică, deoarece autorul își exprima propriile convingeri despre arta literară, despre menirea literaturii, despre rolul artistului în societate. Mai mult, este o arta poetica moderna, pentru ca regăsim problematica specifica liricii moderne: transfigurarea socialului în estetic, estetica uratului, raportul dintre inspirație și tehnica poetica, ceea ce atesta apartenenta la curentul literar.
Tema poeziei o reprezinta creația literara în ipostaza de meșteșug, creație lăsată ca moștenire unui fiu spiritual. Astfel, cartea devine un mod de a cunoaște lumea, "cartea mea-i, fiule, o treaptă", reprezentând "hrisovul cel dintâi". Metafora "carte" este motivul central și are sensul de bun spiritual care asigura legătura dintre generații și oferă urmașilor o identitate, fiind "hrisovul cel dintâi". Ca element de recurenta, cuvântul "carte" are o bogata serie sinonimica pe parcursul discursului liric : "testament", "hrisov", "cuvinte potrivite", "slova de foc" si "slova făurită".
Titlul poeziei are o dubla acceptie: una denotativa și alta conotativa. În sens propriu, cuvântul-titlu desemnează un act juridic întocmit de o persoana, prin care aceasta își exprima dorințele ce urmează a-i fi îndeplinite după moarte, mai ales în legătură cu transmiterea averii. În acceptie religioasa, cuvântul face trimitere la cele doua mari părți ale Bibliei, Vechiul și Noul Testament, în care sunt concentrate învățăturile adresate oamenilor. Din aceasta, deriva și sensul conotativ al termenului din poezie. Astfel, creația argheziana devine o moștenire spirituala adresata urmașilor-cititori.
Confesiunea lirica "Am luat ocara și torcand ușure / Am pus-o când sa-mbie, cand sa-njure" din strofa a patra releva atitudinea pe care creatorul o are față de rolul/misiunea artei, considerând ca trebuie păstrat un echilibru în ceea ce privește exprimarea sentimentelor/ideilor prin creație. Prin intermediul poeziei, trecutul devine sacru, un adevărat îndreptar moral, un "hrisov", iar opera literara capătă valoare justitiara :"Am luat cenușa morților din vatra, /Și am făcut-o Dumnezeu de piatra".
În ultima strofa, se sugerează rolul pe care inspirația - Domnița - îl are în cadrul creației. Meșteșugul poetic este mai presus de muză : "întinsă leneșă pe canapea, /Domnița suferă în cartea mea".
In concluzie, poezia lui Arghezi este o ilustrare riguroasa a artei poetice din "testament", după cum mărturisea poetul însuși :" Am cautat cuvinte virginale, cuvinte puturoase, cuvinte cu râie, cuvinte care asaltează ca viespile sau te liniștesc ca răcoarea, cuvinte fulgi, cuvinte cer, cuvinte metal".