Question

va rog niste informatie despre activitatea nervoasa superioara..

Answer 1

Activitate nervoasă superioară – funcție integrativă a creierului manifestată prin acte de comportare individuală; la om determină fenomene de gîndire și conștiință. Problemele gîndirii și conștiinței l-au preocupat încă pe marele gînditor a Greciei antice Socrate, care a menționat <<forța cugetului uman>>, opunînd-o <<formei inferioare a spiritului >> la animale. Multe veacuri fenomenele cerebrale erau considerate de neconceput și constituiau un teren favorabil pentru speculații idealiste. Cercetările materialiste în acest domeniu a fost inițiate de I.M. Seceonov și expuse în cartea sa “Reflexele creierului” (1873), iar noțiunea actuală de “activitatea nervoasă superioară“ îi aparține lui I.P. Pavlov, care a stabilit două niveluri distincte de activitate nervoasă: unului inferior, a cărui funcțiune principală este dirijarea proceselor vitale din organism, și altul superior – activitatea nervoasă superioară, a cărei sarcină de bază este întreținerea raporturilor adecvate și de eficiență adaptivă optimă cu mediul înconjurător. Nivelul inferior de activitate nervoasă se afla sub controlul permanent al aparatelor nervoase extra-corticale (ale trunchiului cerebral, măduvei spinării) și are la bază reflexe necondiționate; el asigură funcțiile de alimentare, apărarea, orientare, stato-cinetică și locomotoare, de menținere a homeostazei etc; individual întra în posesia reflexelor necondiționate, moștenindu-le în mod direct dela mii de generații precedente. Reflexele necondiționate constituie un mecanism de siguranță pentru supraviețuirea individului și a speciei în condiții de existență generată (climaterice, biologice, etc), dare le eșuează în cazul unor situații concrete, impuse permanent de realitate. În acest sens organismele superioare dispun de un mecanism fiziologic mai perfect, supraetajat nivelului inferior – activitate nervoasă superioară, care la om reprezintă un instrument de orientare superioară în lumea înconjurătoare și în sine însuși. principalul mecanism de realizare a activității nervoase superioare îl constituie reflexele condiționate, elaborate pe baza reflexelor necondiționate. Principiul formării reflexelor condiționate a fost demonstrat prin experiențe clasice de către I.P.Pavlov. Formarea unui asemenea reflex condiționat, de exemplu, a reflexului alimentar, constă în faptul că acțiunea excitantului indiferent (condiționat), cum ar fi funcționarea soneriei, aprinderea luminii etc, ale loc înaintea de acțiunea celui necondiționat (aducerea hranei). Aplicarea repetată a excitantului necondiționat și a celui indiferent are ca rezultat elaborarea reflexului condiționat, care se datorește stabilirii unei legături temporare intre cel puțin 2 grupuri de neuroni – una de recepție a acțiunii excitantului necondiționat și alta- a acțiunii celui condiționat; conexiunile temporare în reflexiile condiționate apar nu numai în scoarță, dar și intre scoarță și centrii nervoși subcorticali.În calitate de excitant condiționat pot servi cele mai diverse acțiuni(sunet,lumina,atingere etc.). Pe lingă aceste semnale concrete(de ordin primar) ale realității , omul a obținut în urma muncii și activității sale sociale o nouă forma de semnalizare – vorbirea (al doilea sistem de semnalizare ); cuvîntul( rostit, auzit,citit) constituie un semnal al semnalelor, iar vorbirea – prin distragerea ei de la realitate și capacitatea de a generaliza – a revoluționarizat activitatea nervoasa superioară, dînd naștere empirismului și apoi abstracției.Reflexul condiționat se formează pe baza unui act necondiționat, dar, odată apărut și însolidat, acest reflex, de gradul întîi poate servi la formarea altui reflex condiționat (de gradul doi), care la rîndul său, devine bază pentru un reflex de gradul trei și a.m.d. Aplicînd în repetate rînduri, dar în ordine strictă, diferiți excitanți condiționați, se poate obține așa-numitul stereotip dinamic, cînd, pentru desfășurarea unei complicate serii de acțiuni, este suficient numai primul semnal. Stereotipul dinamic joacă un rol colosal în viața cotidiană, în producție și a.m.d., asigurînd o economie considerabilă de timp și energie (de exemplu încheiatul unui nasture, care constituie o mare complexitate de mișcări, datorită stereotipului, este executat prompt și cu eforturi minime).Fiziologul rus P.K. Anohin și discipolii săi consideră că reflexul condiționat necesită, în primul rînd, formarea unui sistem funcțional de integrare a aparatelor nervoase centrale și periferice pentru realizarea unei acțiuni concrete; alt moment important este motivarea – tendința organismului de a-și satisface o anumită necesitate internă apărută în condiții concrete. Reflexul condiționat, încă, se desfășoară după o anumită schemă. În fiecare caz concret individul acumulează cu ajutorul organelor de simț o informație cît mai amplă despre situația dată.