Va rog o argumentare pentru doina la poezia "Frunza verde magheran"
Răspunsuri la întrebare
Poezia Frunză verde magheran ilustrează trăsăturile doinei, fiind o creaţie populară, care, aparţinând genului liric, exprimă în mod direct cele mai profunde sentimente omeneşti de dor şi de jale, de dragoste, de înstrăinare, tristeţe şi revoltă.
Un prim argument se regăseşte la nivelul tematicii abordate, care face trimitere către destinul uman. În acest context, eul liric se află în ipostaza omului matur ale cărui sentimente de revoltă sunt poiectate într-un mediu rural, redat printr-o serie de termeni populari(maica, badea, chitească,să-mi cerc).Monologul liric ilustrează originea, existenţa eului liric fiind marcată de o latură reală şi una fabuloasă. Haiducul are o existenţă predestinată fiind născut în mijlocul naturii,chemarea naturii este puternică şi îl determină pe eroul liric să păresescă lumea dominată de nedreptăţi sociale. Plecarea în codru reprezintă o treptă spre maturizarea deplină a tânărului conştient de rolul său şi de necesitatea actului justuţiar al luptei pentru libertate.
Caracterul de doină este susţinut, în al doilea rând, la nivel expresiv şi imagistic. Astfel, metafora inimă de oţel exprimă viziunea omului simplu asupra dificultăţilor vieţii .Această calitate a eroului, satisfacţia şi bucuria de a se alătura pandurilor lui Tudor Vladimirescu în lupta pentru mult râvnita dreptate socială şi naţională reprezintă aspiraţia seculară a românilor. Epitetul metaforic şoiman mehedinţel exprimă mândria faţă de originea sa accentuând şi dragostea viteazului pentru plaiurile natale precum şi curajul şi iscusinţa luptătorului asemuit păsării de pradă – şoiman.Prin repetiţţie şi paralelism sunt evidenţiate şi celelalte calităţi ale luptătorului, puse în slujba mişcării de eliberare a românilor condusă de Tudor Vladimirescu: pricepere în mânuirea puştii, rapiditate în luptă, spirit de sacrificiu, agilitate.Doina se încheie simetric cu aceeaşi exclamaţie retorică, demonstrând astfel o perfectă unitate compoziţinală.
În pluus, se remarcă elementele specific operei de factură populară: elemente de
versificaţie( structura astrofică, rima împerecheată, ritm trohaic, versuri scurte, de -8 silabe) de
vocabular popular , diminutive cu valoare afectivă(voinicel, mehedinţel) de oralitate a stilului(verbe la imperativ: ţipă,interjecţia aoleu abundenţa interogaţiilor retorice
Pe de altă parte, deşi este expresia artistică a unor trăiri individuale, intime, mesajul textului are o mare putere de generalizare, în el regăsindu-se spiritul românesc din toate timpurile. Sunt valoarificate motive specifice liricii populare (motivul dorului, motivul înfrăţirii omului cu natura, motivul codrului, motivul haiduciei, al norocului.
În concluzie, trăsăturile mai sus prezentate justifică încadrarea textului în specia doinei