Question

va rog o compunere despre un marinar care povesteste o calatorie pe mare

Answer 1

a fost odata un marinar .el adora sa povesteasca despre calatoriile lui pe mare copiilor curiosi si minunati de curajul lui .intro zi a inceput sai povesteasca unui copil o aventura dea lui si incepe asa!
-Întro dimineata frumoasa si insorita el se porni sa navigheze pe mare,mergind el asa  cind de nicaieri se zari o furtuna de nedescris, valurile erau asa de mari incit a inghitit barca de tot ,din fericire marinarul a scapat cu viata      continuie tu mai departe sper ca team ajutat

Answer 2

Eram tînăr , încă simt vîntul care trece prin părul meu , și mirosul de mare .
încă îmi aduc aminte , cum stateam la bord , și descopeream noi aventuri , acest sentiment nu va putea fi inlocuit niciodata .
prima mea calatorie pe mare , a fost cea pe care nu o voi uita , acolo am cunoscuto pe frumoasa mea soție ceea ce face ca totul sa fie special , de dimineata , soarele , incalzea apa marii cu razele blinde , ceea ce facea , ca apa sa se transforme in cristal albastrui , spre seara , o furtuna imensa , își facea aparitia , eram in larg , impreuna cu cîțiva marinari si cel mai bun prieten , pinzele vaporului , erau purate de vint , iar tunetele , erau din ce în ce mai puternice , cautam pămînt , dar nici zare .. începuse ploaia , ne-am adapostit toți , într-o camera din acel vapor, pînă în momentul , cînd cel de la bord nu a mai ținut controlul și ne-am izbit , de o piatra imensa , ceea ce facu o gaura mare , apa , intra in vapor , ceea ce ne daduse batai de cap , incepeam a da, drumul barcilor de rezerva , pentru ai salva pe ceilalti , cei pe care iam scos primii au foat doamnele , care plingeau , și tremurau de frică , l-am trimis pe cel mai bun prieten cu ele , , ian noi asteptam a doua barca , pentru a ne salva insune..
vaporul se scufunda iar noi priveam , cum una din zile frumoase se transforma in cea mai urita zi , nu mai aveam scapare , stateam in larg , singuri si neajutorati , nici zare de pamint... nimic , dupa un timp , lung , in care am vislit cu putere , coșul celui mai bun prieten cade din barca , și se scufunda , prietenul meu vazind asta ,fara ezitare a pornit in fundul marii dupa el , pentru că acolo , avea cea mai de preț comoară , nici nu am obaervat asta , dupa un scurt timp , am vazut pamint , am vislit pina acolo , am coborit din barca , și așteptam ca și el sã ajunga cu cea lalta , dar in zare se vazu doar , o barca cu niste femei , care visleau din greu pentru a ajunge , strigam , numele lui , dar nimic , atunci am simtit ca mi-am pierdut o bucata din mine , asa am ajuns aici , de la moartea sa , nu am mai pys piciorul pe un vapor pina acuma .. e trist cind iti pierzi un prieten ,iar morala e sa pretuim acum , pentru ca miine poate fi tirziu.