va rog povestiți si mie pagina de mai sus repede
Răspunsuri la întrebare
Autorul inițiează povestea Neamului Brâncovenilor, familie emblematică în istoria României, ducând cititorul către semnificația copacului care atinge vârste seculare: stejarul. Precum stejarul, Brâncovenii își au rădăcinile adânc înfipte în pământ, pe care o reprezintă ca timp trecutul și ca spațiu Țara Românească. Crengile lor ce se îndreaptă semețe către cer reprezintă generațiile ce continuă să dăinuie și să trăiască în zilele noastre, prin copiii ce se nasc având strămoși neamul Brâncovenilor, exemplificând prin cei doi copii pe care îi cunoaște, İoana și Ilie ce s-au născut în 2011.
Cu sute de ani în urme a trăit un om înțelept și viteaz, proprietar al unor terenuri întinse, alături de alți boieri care administrau împreună Țara Românească, înainte ca aceasta să aibă un singur voievod. Familiile acestora au străbătut împreună secolele, întemeind familii și astfel devenind rude. Astfel, fiecare dintre urmași putea găsi descendenți în cadrul acestor familii care aveau rădăcini în cârmuirea țării în trecut. Împreună cu neamul Basarabenilor, întemeind familii cu aceștia, unii dintre ei au devenit voievozi.
Urmașii boierului, despre care se vorbește în text încă de la început, s-au stabilit în Craiova, Oltenia, purtând numele de "boierii Craiovești". O parte dintre ei s-au așezat în apropiere, în Brâncoveni, luând numele locului.
Aceștia aveau pământuri, erau pricepuți și de aici bogați. Unul dintre aceștia, Matei din Brâncoveni, a devenit voievod și a condus țara mai bine de două decenii, sub numele Matei Basarab. Acesta era înrudit cu prietenul său apropiat, boierul Preda din Brâncoveni, iar acesta a avut un fiu numit Papa Brâncoveanu care s-a căsătorit cu fiica altui boier ce făcea parte din neamul Cantacuzinilor.
Paul de Alep din Siria povestește despre Preda Brâncoveanu, care este chiar străbunicul autorului, relatând cum a fost primit în casele boierului și cât de renumit era acesta pentru priceperea sa, nu numai în țara sa, ci și peste hotarele acesteia, "în orice altă țară". Acesta mai relatează că avea un trai modest, cu toate că era avut și că prefera să ofere din avuțiile sale bisericilor, călugărilor, mai mult, clădea biserici și mânăstiri și le oferea călugărilor din acestea și posibilitatea să se întrețină, oferindu-le cai, boi, albine, gospodării dar și robi care să muncească pământurile.