Limba română, întrebare adresată de Agentul00754, 8 ani în urmă

Va rog repede dau coroana.
„Şi din oglindă luminiş
Pe trupu-i se revarsă,
Pe ochii mari, bătând închişi
Pe faţa ei întoarsă.

Ea îl privea cu un surâs,
El tremura-n oglindă,
Căci o urma adânc în vis
De suflet să se prindă.

Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftând din greu suspină
- "O, dulce-al nopţii mele domn,
De ce nu vii tu? Vină!

Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă şi în gând
Şi viaţa-mi luminează!"

Şi apa unde-au fost căzut
În cercuri se roteşte,
Şi din adânc necunoscut
Un mândru tânăr creşte.

Uşor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestei
Şi ţine-n mână un toiag
Încununat cu trestii.

Părea un tânăr voevod
Cu păr de aur moale,
Un vânăt giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.

Iar umbra feţei străvezii
E albă ca de ceară -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afară.

Mihai Eminescu, Luceafărul


Se cere:
În două, trei rânduri explicaţi despre ce este vorba în textul dat

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de fata3289
1

Răspuns:

despre aceasta poezie este vorba despre un om care vorbeste cu o stea .

mihai eminescu poetul acestei poezii se gândea că vorbea cu o fata.

luceafărul este o stea precum frumusețea fetelor.

Alte întrebări interesante