Vă rog repede. Dau coroană. Vă rog să fie de cel puțin 150 de cuvinte.
Răspunsuri la întrebare
Continuă într-o compunere "Penelul buclucaș", care să evidențieze modul în care un personaj literar a devenit modelul tău și în care să fie narațiune, dialog și descriere.
"Penelul buclucaș"
Da, este adevărat, nu-mi place matematica, nu-mi place gramatica, dar de dragul părinților mei eu le învăț, chiar dacă pictura îmi ocupă mult timp.
Pentru mine, pictura este o plăcere, însă modelul meu, dintre personajele literare pe care doresc să îl urmez, este fata moșneagului din povestea "Fata babei și fata moșneagului" scrisă de Ion Creangă.
După ce am citit această poveste, eu mi-am propus să fiu harnică, ascultătoare și să nu țin cont de răutățile celor din jur.
Într-o zi, mama m-a întrebat:
- Ce vrei să devii când vei fi mare?
- Sinceră să fiu, nu m-am gândit, însă eu doresc să-i ajut pe cei ce au nevoie de ajutor, așa cum a făcut fata moșneagului;
- Mă bucur să aud asta și acum înțeleg de ce ești cuminte și ajuți pe toată lumea;
- Da, eu voi fi mereu cum era ea, pentru că așa poate voi fi și eu ajutată.
Acum, eu nu știu dacă sunt ca fata moșneagului, care era blondă, cu păr lung împletit în codițe, avea glasul blând, era mereu calmă și iubitoare și, mai ales, ea era bună la suflet, dacă le-a iertat pe sora vitregă și pe mama acesteia, după cât de rău s-au purtat cu ea.
Ceea ce eu îmi doresc este să fiu cât mai bună, așa ca fata moșneagului din poveste, care, datorită caracterului ei bun, ea a avut doar de câștigat.
Explicație
Fragmente din "Fata babei și fata moșneagului" de Ion Creangă
"Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot greul pe fata moșneagului. Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune și frumoase. Dar această fată bună era horopsită și de sora cea de scoarță, și de mama cea vitregă; noroc de la Dumnezeu că era o fată robace și răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai ș-amar de pielea ei. (...)
— Draga tatei, iaca ce-mi tot spune mă-ta de tine: că n-o asculți, că ești rea de gură și înnărăvită și că nu este de chip să mai stai la casa mea; de-aceea du-te și tu încotro te-a îndrepta Dumnezeu, ca să nu se mai facă atâta gâlceavă la casa asta, din pricina ta. Dar te sfătuiesc, ca un tată ce-ți sunt, că, orișiunde te-i duce, să fii supusă, blajină și harnică; căci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o: c-a mai fost și mila părintească la mijloc!... dar prin străini, Dumnezeu știe peste ce soi de sămânță de oameni îi da; și nu ți-or putea răbda câte ți-am răbdat noi. (...)
Când, pe drum, iaca cuptorul grijit de dânsa era plin de plăcinte crescute și rumenite... Și mănâncă fata la plăcinte, și mănâncă, hăt bine; apoi își mai ia câteva la drum și pornește.
Când, mai încolo, numai iaca fântâna grijită de dânsa era plină până-n gură cu apă limpede cum îi lacrima, dulce și rece cum îi gheața. Și pe colacul fântânii erau două pahare de argint, cu care a băut la apă până s-a răcorit. Apoi a luat paharele cu sine și a pornit înainte.
Și mergând mai departe, iaca părul grijit de dânsa era încărcat de pere, galbene ca ceara, de coapte ce erau, și dulci ca mierea. Părul, văzând pe fată, și-a plecat crengile-n jos; și ea a mâncat la pere și și-a luat la drum câte i-au trebuit.
De-acolo mergând mai departe, iaca se întâlnește și cu cățelușa, care acum era voinică și frumoasă, iară la gât purta o salbă de galbeni pe care a dat-o fetei, ca mulțumită pentru că a căutat-o la boală. Și de aici, fata, tot mergând înainte, a ajuns acasă la tată-său." (...)
Succes! ⚘
