Va rog repede. Importanta interdictiilor din familie in viata copiilor.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Explicație:
Studiile arată că şansele copilului de a creşte, de a se dezvolta şi de a obţine rezultate mai bune
cresc pe măsură ce părinţii sunt mai implicaţi în educaţia copilului.
„Ceea ce fac părinţii cu copiii acasă de-a lungul procesului de educaţie este mai important decât
orice alt factor...” Desforges 2003
Părinţii şi familiile au cea mai mare influenţă asupra atitudinilor, comportamentului şi reuşitelor
copilului. Un copil îşi petrece mai puţin de 20% din timp la şcoală şi peste 80% din timp în
compania părinţilor, a familiei şi a altor membri ai comunităţii – de aceea este importantă
colaborarea între părinţi, şcoală şi comunitate.
Răspuns:
Explicație:
opiii mici se folosesc de gura pe post de antena de captare a informatiilor despre tot ce ii inconjoara, si ca o consecinta baga in gura tot felul de lucruri. Sa ii spui copilului mic ca nu are voie sa bage in gura ca e murdar, nu o sa aiba aproape deloc sens pentru el. La un moment dat tot il vei gasi in gura cu ceva care te va cutremura (un pantof, niste pamant, covorul, etc), si cu toate astea nu o sa pateasca nimic.
- cei mai multi copii nu au in perioda pre-scolara dezvoltata foarte bine coordonarea motorie, astfel ca se murdaresc atunci cand mananca, scapa mancarea din mana sau din lingura, iar atunci cand sunt la joaca in parc joaca e mult mai importanta pentru ei decat grija pentru haine si curatenie. Faptul de a le interzice sa se murdareasca si a nu le oferi alternative, la fel, pentru ei nu inseamna decat o interdictie goala, lipsita de semnificatie.
- toti copii au energie multa!! Chiar si cei cuminti au multa energie. Pentru ei a sta cuminti langa parinti atunci cand nu inteleg de ce, dar li se spune ca trebuie sa stea cuminti (exemplu: la semafor asteptand sa traverseze) este lipsit de sens. Au nevoie sa alerge, sa se miste si sa exploreze prin miscare tot ceea ce ii inconjoara, fie ca este un parc, o gradina, sau un apartament de bloc pe care uneori il devasteaza. Nevoia lor trebuie inteleasa si mai bine invata sa o controleze atunci cand parintii le creaza conditii de satisfacere decat cand incearca sa o stavileasca si sa o innabuse prin interdictii.
- fiecare copil e poate stimulat de unele simturi mai mult decat celalalte. Pentru unii muzica si zgomotul este atragator. Am intalnit un copil care se juca si se distra batand cu o tava de inox intr-un stalp de beton, si amuzandu-se de zgomotul produs. Desi pe adulti poate ii scoate din minti, a interzice complet zgomotul, de exemplu, e frustrant si limitativ, ceea ce va duce la opozitie si escaladarea situatiei. Pentru a educa autocontrolul copilului, trebuie sa i se ofere ocazia sa controleze nivelul de zgomot, fiind incurajati sa faca zgomot si tare si incet, si apreciindu-i cand reusesc sa faca ce si-au propus (nu cand fac zgomot putin, ci cand controleaza situatia). In felul asta copilul invata incet incet sa fie stapanul propriului corp si a propriului comportament, si vor fi mult mai putine iesiri necontrolate si izbucniri impulsive. In acest mod scade si numarul de pedepse resimtite ca nedrepte, si resentimentele ce decurg de aici, si cercul vicios al inrautatirii relatiei parinte-copil se opreste.
Sarcina grea a unui parinte este, din punctul meu de vedere, atunci cand trebuie sa faca diferenta si sa hotarasca daca este un moment bun sa isi lase copilul sa exploreze, si sa ii permita sa se desfasoare, sau este momentul sa stabileasca noi reguli si limite. Eu sper ca voi intalni mai des parinti in parc care isi lasa copii sa se joace liberi de teama murdariei, sa alerge si isi consume energia, sa se murdareasca, sa loveasca cu obiecte in alte obiecte de dragul sunetelor produse. Avem nevoie cu totii de un anumit gen de libertate, fie ca suntem copii sau oameni mari, pentru a ne dezvolta si a ne implini la adevarata noastra capacitate interioara.