va rog repede un text monolog la romana
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
5
Un tânăr drăguţ se prezintă la un concurs de actorie.
Intrând în salon, salută respectuos şi îşi aşteaptă rândul liniştit pe canapea lângă ceilalţi concurenţi.
Pierdut cu totul în sofaua moale, se concentrează pentru fiecare detaliu în parte.
Dincolo de uşă e comisia cea mare; actori cunoscuţi, profesori de teatru, oameni remarcabili cu o experienţă covârşitoare. E linişte.
Din când în când se aud suspinele celor din jur.
Timpul trece greu de parcă s-ar scurge în infinite clipe trecătoare. Încet, încet se apropie momentul cel mult aşteptat.
- Următorul vă rog! Intraţi!
Nu mai era nimeni. A rămas doar el.
Cu inima-n dinţi se îndreaptă către sala cea mare.
Dregându-şi vocea numără paşii pe culoar; un nou exerciţiu pentru a se mai relaxa.
- Bună ziua!
- Bună ziua, răspunde comisia.
- Ce ne-ai pregătit?
- Un mic monolog:
M-am născut într-o piesă de teatru. Mama şi tata
făceau repetiţie după culise, în lumina reflectoarelor. Când am venit pe lume, toţi au aplaudat, părinţi, bunici, prieteni de familie, vecini şi alte rude mai îndepărtate pe care nici nu le cunoşteam. Doar două voci îmi erau apropiate recunoscând fiecare timbru vocal.
Am început să merg de-a buşelea, în picioare, pe bicicletă, în maşină şi fiecare noutate era o minune pentru mine, lăsând timpul să trecă în voia sorţii.
De fiecare dată aveam o replică nouă, la grădiniţă când mă certam cu educatoarele, la şcoală când nu-mi făceam lecţiile, acasă aproape zi de zi; prostiile se ţineau lanţ de mine. Chiar şi-n armată când m-am întors la unitate într-o permisie, după un an de zile.
Le-am zis că am uitat să mai vin, era mai bine acasă.
Şi toţi m-au înţeles, mi sa spus să rămân acasă că nu era de mine.
Toată viaţa mea a fost un teatru cu nenumărate scenete. Cu replicile era mai greu că decorul se schimba singur. Cred că sunt făcut pentru asta şi dacă n-ar fi fost teatrul poate că nu m-aş fi aflat aici, eram la cinema. În teatru îmi găsesc fiecare necunoscută, şi am multe de căutat vă spun sincer.
- Vă mulţumesc pentru atenţia acordată, asta a fost tot!
Se-aud aplauze şi şoapte.
Vreţi să ştiţi cum s-a terminat?
Întrebaţi-l pe el, va avea multe să vă spună!
E CIORDIT, VEZI SI TU DACA ITI CONVINE CE E PE EL
Intrând în salon, salută respectuos şi îşi aşteaptă rândul liniştit pe canapea lângă ceilalţi concurenţi.
Pierdut cu totul în sofaua moale, se concentrează pentru fiecare detaliu în parte.
Dincolo de uşă e comisia cea mare; actori cunoscuţi, profesori de teatru, oameni remarcabili cu o experienţă covârşitoare. E linişte.
Din când în când se aud suspinele celor din jur.
Timpul trece greu de parcă s-ar scurge în infinite clipe trecătoare. Încet, încet se apropie momentul cel mult aşteptat.
- Următorul vă rog! Intraţi!
Nu mai era nimeni. A rămas doar el.
Cu inima-n dinţi se îndreaptă către sala cea mare.
Dregându-şi vocea numără paşii pe culoar; un nou exerciţiu pentru a se mai relaxa.
- Bună ziua!
- Bună ziua, răspunde comisia.
- Ce ne-ai pregătit?
- Un mic monolog:
M-am născut într-o piesă de teatru. Mama şi tata
făceau repetiţie după culise, în lumina reflectoarelor. Când am venit pe lume, toţi au aplaudat, părinţi, bunici, prieteni de familie, vecini şi alte rude mai îndepărtate pe care nici nu le cunoşteam. Doar două voci îmi erau apropiate recunoscând fiecare timbru vocal.
Am început să merg de-a buşelea, în picioare, pe bicicletă, în maşină şi fiecare noutate era o minune pentru mine, lăsând timpul să trecă în voia sorţii.
De fiecare dată aveam o replică nouă, la grădiniţă când mă certam cu educatoarele, la şcoală când nu-mi făceam lecţiile, acasă aproape zi de zi; prostiile se ţineau lanţ de mine. Chiar şi-n armată când m-am întors la unitate într-o permisie, după un an de zile.
Le-am zis că am uitat să mai vin, era mai bine acasă.
Şi toţi m-au înţeles, mi sa spus să rămân acasă că nu era de mine.
Toată viaţa mea a fost un teatru cu nenumărate scenete. Cu replicile era mai greu că decorul se schimba singur. Cred că sunt făcut pentru asta şi dacă n-ar fi fost teatrul poate că nu m-aş fi aflat aici, eram la cinema. În teatru îmi găsesc fiecare necunoscută, şi am multe de căutat vă spun sincer.
- Vă mulţumesc pentru atenţia acordată, asta a fost tot!
Se-aud aplauze şi şoapte.
Vreţi să ştiţi cum s-a terminat?
Întrebaţi-l pe el, va avea multe să vă spună!
E CIORDIT, VEZI SI TU DACA ITI CONVINE CE E PE EL
Andreea6908:
coronita? 8-)
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Biologie,
8 ani în urmă
Istorie,
8 ani în urmă
Chimie,
9 ani în urmă
Geografie,
9 ani în urmă
Istorie,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă