Va rog rezumat la ,,Adevarata poveste a lui Charlotte Doyle"
DAU COROANA
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
E anul 1832. Charlotte Doyle are 13 ani, a fost la studii in Anglia si urmeaza sa se intoarca acasa in Rhode Island. Desi trebuia sa fie insotita de doua familii, acestea isi anuleaza plecarea, iar fata se trezeste singura intr-o lunga calatorie pe mare.
Echipajul navei nu-i pare de incredere, asa ca se imprieteneste cu Jaggery, capitanul corabiei Seahawk, un domn elegant, in jurul caruia pluteste insa o legenda de tiran.
La scurt timp de la inceperea calatoriei, Charlotte descopera ca se afla in plin conflict intre membrii echipajului. Fata incearca din rasputeri sa ramana de partea dreptatii, dar nu mai stie in cine sa-si puna baza. Legile marinaresti sunt foarte stricte, iar imprejurarile incurcate fac ca Charlotte sa fie acuzata de crima.
„O poveste fermecătoare, plină de acțiune, greu de uitat.“
Citate care ar putea să-ți placă:
„Marinarul își alege singur vântul care-l scoate din siguranța portului. O, da, însă odată ce ești în larg, vântul bate după bunul lui plac, după cum bine ai văzut. Ai grijă, Charlotte, ai grijă ce vânt alegi.“
„— O corabie, domnișoară Doyle... este ca o națiune de sine stătătoare.
— Domnule Zachariah…
— Națiunile pământului, domnișoară Doyle, au regi și împărați…
— Și președinți, am adăugat eu, ca o adevărată americancă ce eram.
— Da, și președinți. Dar când o corabie este pe mare, la conducere se află un singur om. Ce e Dumnezeu pentru poporul său, ce e regele pentru națiunea sa, ce e tatăl pentru familie, asta e căpitanul pentru echipajul său. Șerif. Judecător și juriu. El este totul.“
„O veche zicală marinărească, domnișoară Doyle, zice așa: Diavolul leagă orice nod, în afară de lațul călăului. Pe ăsta îl face marinarul cu mâna lui.“
„Îmi cer iertare, domnișoară, a murmurat bărbatul, cu un aer și mai jalnic ca înainte. Barlow îmi zice și, deși nu-i treaba mea și nici nu se cade să-ți spun, domnișoară, unii dintre oamenii de p-aci, mateloți ca mine, m-au însărcinat să-ți spun că n-ar trebui să te afli pe corabia asta. Nu așa, singură. Nu pe corabia asta. Nu în călătoria asta, domnișoară.“
Premii / Nominalizări: Newbery Honor
Cine e mai exact această Charlotte Doyle? Dacă i-ați fi întrebat pe părinții ei, Charlotte era o domnișoară de treisprezece ani care avea să se transforme curând într-o femeie manierată, ajutată de profesoarele de la internatul Școlii de fete Barrington. De aceea o îmbrăcau cu „o bonetă ce-mi acoperea părul frumos, cu fuste lungi, pantofi înalți cu nasturi și, după cum vă puteți închipui, cu mănuși albe”. Dacă-l întrebai pe domnul Andrew Jaggery, căpitanul vasului Seahawk, care avea să o ducă pe Charlotte din Anglia în America, era fiica unuia dintre angajații firmei care deținea corabia, deci o pasageră privilegiată, dar și o „copilă frumoasă” capabilă „să mențină echipajul într-o dispoziție civilizată”. Iar dacă-i întrebai pe ceilalți marinari, părerile erau împărțite; unii ar fi vrut-o departe de vas, alții o vedeau o posibilă victimă a furtunilor ce aveau să vină.
Explicație: