Va rog!
Rezumatul fabulei "mierla si bufnita" scrisa de grigore alexandru
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
13
Mierla drăgălașă, întâlnind odată, la marginea unei păduri, o bufniță grăsuță,
încercă ai pune o-ntrebare, după ce, cu aleasă vorbire, se scuză de
această neașteptată îndrăzneală. Așadar, cuprinsă parcă de neobosită
curiozitate și grabnică din fire, așa cum unii dintre noi o știm, mierla,
frumușică și sprințară, cu ochiii rotiți peste clătinarea de nevăzut a cerului,
o întrebă pe îngâmfata bufniță de ce nu vine ziua, pe lumină, să cânte și
să încânte scena celor sensibile ființe, aflătoare pe sub firișoarele blânde
ale soarelui vesel, și de departe fericit, în strălucirea sa eternă.
Bufnița, oficial îmbufnată, răspunse cam cu codire, cum că n-ar fi chiar bine
pregătită pentru o așa prefacere mare, iar pe viitor va umbla să-și petreacă
timpul la fel cum l-a petrecut și până acum, adică mai cu fereală și la o așa
depărtare de lumină încât să se simtă comod alături de neagra-ntunecime.
Așa cum păsările acestea, viețuitoare simple, fără solemnitate gravă, s-au adunat
la sfadă, tot așa și unii dintre oameni, ajunși cu întâmplare mai spre firești
meleaguri, se tot dau mai la dosnicele locuri, neprețuind natura și darurile ei,
mânjiți, poate din veacuri, de putrezindul și năpraznicul blestem.
Alte întrebări interesante
Limba română,
8 ani în urmă
Franceza,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Istorie,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă