Va rog sa îmi faceti rezumat 10 pasteluri de Vasile Alecsandri dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Desi trecusera 28 de ani de la celebra ,,Introductie” la,,Dacia literara”, ecourile acesteia sunt percutante in epoca. Alecsandri a preluat stralucit impulsul de innoire tematica, natura sa scrriitoriceasca fiind sustinuta de formatia culturala si politica a luptatorului pasoptist. Poetul a cladit, pornind de la aceste idei generoase ale acestui program al romantismului romanesc, pe un teren esentialmente clasic, o opera bogata.
Daca intre 1848 si 1859 si mereu dupa aceea, pana in 1890 chiar, a fost in Franta, fie ,, infasurata in haina serioasa a diplomatiei”, fie pentru motive de sanatate, ori din dorinta de a face calatorii de primenire si delectare sufleteasca, fericitul detinator al premiului de la Montpellier pentru ,,Cantecul gintei latine” a ramas todeauna o stralucita demonstratie de europenism romanesc, legat ca un Anteu de pamantul natal.
,,In mintea lui intreaga – nota Hasdeu in 1897 – n-ar fi fost loc pentru nimic ce n-ar fi fost specific romanesc si in talentul lui nici o pornire care sa nu fie specific romaneasca. Alecsandri e gloria nediscutabila a literaturii romane din secolul acesta”.
Calatorul perpetuu care s-a simtit inmormantat in pantecele unui portofoliu ministerial ca Iona in acel al balenei sau culcat in patul lui Procust ori de cate ori trebuia sa faca politica, a fost totdeauna dominat de propensiunea spre natura. Marea Calatorie a lui Alecsandri a fost din toate, ,,voiajul in jalt” sau ,, lunga admirare a privelistei” prin fereastra de la Mircesti. ,,Pestele in apa si pasarea in aer nu pot fi mai fericiti de cumu-s eu la Mircesti – scria si in 1885 poetul – Poti sa cutreieri mult si bine si sa te minunezi de progresele civilizatiei, nimic nu pretuieste cat farmecul coltului de pamant unde te-ai nascut”.
Totul ii creaza o atmosfera prielnica, in care plutesc strofe poetice ,,Pastelurile” nascute intre 1868-1869 imbucheteaza privelistile din todeauna ,adunate in sufletul sau, demonstrand acea ,,vis discriptiva” nascuta din contractul poetic cu realitatea.Vorbind despre o clasificare a pastelului romanesc din perspectiva raportului om-natura, Mircea Tomus remarca doua tipuri: traditionalism si modern.Primul exprima oarmonie sau regretul dupa o armonie distrusa imtre cele doua elemente: om – natura, cel de-al II-lea exprima tensiunea nascuta din dezacordul acestora.Criticul propune ca punctele de referinta ale primului tip intre altii pe Alecsandri, de factura clasica si pe Blaga, prin viziunea magica.
Poezia ,,Miezul iernei” apartine ciclului ,,Pasteluri” si infatiseaza un aspect al acestui anotimp ce produce poetului un sentiment de admiratie. In cele patru catrene, se desfasoara un univers hibernal, alcatuit din tablouri dominat vizuale, impletite cu elemente auditive, pe care el le contempla cu uimire. Salbaticia scitica a iernii e amplificata de oroarea lui Alecsandri de orizonturile boreale.
Strofa intai debuteaza cu doua propozitii principale, exclamative:
,,In paduri trosnesc stejarii! E un ger amar cumplit!”, care contureaza cadrul-padurea-insotindu-se cu unul din motivele iernii: gerul. Privirea se roteste si inbratiseaza un spatiu larg, de la pamant la stele, pe care il contempla subiectiv, asa cum sugereaza si verbul ,,a parea” la indicativ prezent, folosit in cateva comparatii gratioase: ,,Stelele par inghetate, cerul pare otelit/In zapada cristalina pe campii stralucitoare/ Pare-un lan de diamanturi ce scartie sub picioare”.
Solitar, poetul filtreaza spectacolul printr-o viziune poetica interesanta, de unde apare ca un ,,templu maiestos” ale carui coloane de sustinere sunt fumurile albe ce sprijina bolta cerului.
Compararea cu un templu maiestos aminteste de celebrul sonet a lui Baudelaire, ,,Correspondances”:
,, La nature este un temple ou de vivants piliers
Laisent parfois sorti de confuse paroles”.
Tablourile de iarna au aici scene de eroi, eroine pe care insusi Alecsandri le gaseste comparabile cu cele din fantastica epopee ,,Orlando” a lui Ariosto, de exemplu: semn comun al infuziei revelatorii a poeziei popoarelor, concentrata in opera culta.
Intr-un alt pastel ,,Sania” izbucneste chiar in plina iarna o euforie vitala.Voluptatea lui Aalecsandri a atins pragul de sus, cand, dupa ce a impietrit iarna pe tronul ei regesc, el o contempla viu si nevatamat, ca-n versuri