Va rog sa ma ajutati mult
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Eu și Toto ne-am cunoscut de mai mult timp, deși prima mea impresie despre el nu a fost una tocmai pozitivă până într-o zi...
Aveam doar 12 ani când am ieșit într-o după-amiază în parc cu alți colegi, printre care și Toto. Parcul era destul de mare și avea niște leagăne înalte pe care eu și colegii mei le adoram fiindcă ne puteam da foarte repede. Țin minte că ne jucam piatră-hârtie-foarfecă să vedem cine se va da primul, iar eu am câștigat cinstit. Colegii mei nu erau cei mai înțelegători dintre toți, și posibil să nu se fi gândit că ce aveau să facă în continuare avea să aibă consecințe. Așa că, după ce m-am pus în leagăn, au început să mă împingă foarte tare, astfel că la un moment dat a început să mi se facă frică. Eram foarte sus și leagănul a început să ajungă perpendicular de locul în care era prins. Îmi era frică să nu cad și simțeam cum acel moment inevitabil se apropia dacă ei nu se opreau. Însă oricât strigam și fața mea arăta clar panică și înfricoșare, ei credeau că glumesc și voiau să îmi aplice o lecție. Sunetul lanțurilor mă agita tot mai mult, când, dintr-o dată am auzit un țipăt mai puternic decât al meu. Era Toto, singurul care realizase că nu e bine ceea ce făceau. Dar grupul s-a revoltat împotriva lui și l-au împins chiar în momentul în care leagănul se balansa în față.
Am căzut amândoi jos, dar parcă eram fericit. Eram fericit pentru că eram în siguranță și totul era bine, nici nu mai contau vânătăile noastre. Eu și Toto am devenit și mai apropiați, iar cu ceilalți colegi nu am mai ținut legătura de atunci. Toto mi-a demonstrat că oamenii se pot schimba, dacă vor. N-am să uit niciodată momentul în care am descoperit cine îmi e prieten cu adevărat.