va rog sama ajutati safac o compunere cu titlul bunici mei
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
8
Bunicii mei
Parca si acum imi amintesc surasul bland al bunicii si glasul sever,dar plin de dragoste al bunicului. Imi pare atat de rau ca am plecat din satul natal, impreuna cu parintii. Acum ii vizitez foarte rar, iar dorul pentru ei ma apasa din ce in ce mai tare.
Cand eram mica, aproape mereu ramaneam sa dorm la bunici. Inainte de culcare, bunica, cu parul ei argintiu, lucind in intunericul misterios, imi povestea despre viata ei. Mereu eram fascinata de povestirile acestea si desi bunica mai infrumuseta uneori povestea cu cate un detaliu- doua, nu am indraznit niciodata sa cred ca povestirile ei nu ar fi adevarate.
Cand ma trezeam dimineata, eram asteptata la masa, cu bucatele cele mai minunate si chiar daca nu erau din restaurante alese, pentru mine acestea erau uluitoare, pentru ca erau facute de bunica.
Bunicul ma petrecea in fiecare zi la scoala, iar glasul lui ma facea sa uit de cat de putin vroiam sa merg acolo. Nu vroiam sa ma petreaca nimeni altcineva, decat el. In drum spre scoala mai tot timpul facea glume, iar eu radeam cu pofta. La amiaza, cand ma intorceam, mereu il vedeam mesterind ceva. Pentru el nu conta varsta inaintata.
Am scris toate acestea cu regret in inima, deoarece stiu, ca acea perioada frumoasa din viata mea, alaturi de bunici, s-a terminat demult, iar acum acestia au ramas singuri, pe prispa, asteptand ca cineva sa deschida poarta si sa strige:
-Bunico, bunicule! Mi-ati lipsit!
Parca si acum imi amintesc surasul bland al bunicii si glasul sever,dar plin de dragoste al bunicului. Imi pare atat de rau ca am plecat din satul natal, impreuna cu parintii. Acum ii vizitez foarte rar, iar dorul pentru ei ma apasa din ce in ce mai tare.
Cand eram mica, aproape mereu ramaneam sa dorm la bunici. Inainte de culcare, bunica, cu parul ei argintiu, lucind in intunericul misterios, imi povestea despre viata ei. Mereu eram fascinata de povestirile acestea si desi bunica mai infrumuseta uneori povestea cu cate un detaliu- doua, nu am indraznit niciodata sa cred ca povestirile ei nu ar fi adevarate.
Cand ma trezeam dimineata, eram asteptata la masa, cu bucatele cele mai minunate si chiar daca nu erau din restaurante alese, pentru mine acestea erau uluitoare, pentru ca erau facute de bunica.
Bunicul ma petrecea in fiecare zi la scoala, iar glasul lui ma facea sa uit de cat de putin vroiam sa merg acolo. Nu vroiam sa ma petreaca nimeni altcineva, decat el. In drum spre scoala mai tot timpul facea glume, iar eu radeam cu pofta. La amiaza, cand ma intorceam, mereu il vedeam mesterind ceva. Pentru el nu conta varsta inaintata.
Am scris toate acestea cu regret in inima, deoarece stiu, ca acea perioada frumoasa din viata mea, alaturi de bunici, s-a terminat demult, iar acum acestia au ramas singuri, pe prispa, asteptand ca cineva sa deschida poarta si sa strige:
-Bunico, bunicule! Mi-ati lipsit!
swagger:
Posibil e cam dramatica povestea, dar chiar nu stiam ce sa scriu. Sper sa o accepti asa cum e.
Alte întrebări interesante
Engleza,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Geografie,
9 ani în urmă
Limba română,
10 ani în urmă
Limba română,
10 ani în urmă