va rog spunetimi o legegenda
Răspunsuri la întrebare
-Daca am avea un soldățel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns…
-Ne-am juca împreuna si nu ne-am certa nici o data pentru el. Bătrânul știa ca nu mai avea nici o jucărie si tare ar vrea sa le dăruiască măcar una. Dar ce minune! Tocmai un soldățel de plumb răsărise, nu se știe de unde, in fundul sacului. Si, astfel, dorința celor trei frați sârmani s-a îndeplinit.
In drum spre casa, bătrânul gândea: „As vrea sa fac atât de multe jucării, încât sa dăruiesc cate una fiecărui copil din lume dar mai ales celor sârmani, cărora n-are cine sa le cumpere”. Si acum mergând așa, pe gânduri, văzu in zăpadă un pui de căprioara care-l privea cu ochi triști.
-Sârmana făptura, ce te doare?
Se pare ca puiul de căprioara se rânise la un picior. Cum a știut si cu ce a avut la îndemâna, bătrânul i-a legat rana si la ajutat sa se ridice.
Atunci făptura aceea gingașa i-a vorbit cu glas limpede ca si de copil:
-Acum vad ca ai o inima buna. Dorința ti se va îndeplini.
Ca din pământ a apărut o sanie fermecata purtata in zbor de niște reni minunați.
Si bătrânul s-a înălțat cu ei si slava cerului înstelat, spre o lume de basme. Chiar si hainele lui sărăcăcioase se preschimbaseră in niște haine neobișnuite de culoare roșie.
N-ar fi putut spune cat si pe unde l-a purtat sania fermecata. Intra-un târziu, a smintit cum coboară lin intra-un ținut înzăpezit, unde li aștepta o căsuța cu ferește luminate. O mulțime de pitici ca si cei din povesti l-au întâmpinat bucuroși.
Piticii erau haini si îndemânatici, gata sa se apuce de treaba. Materialele se găseau din belșug, caci, nu se știe cum, se înmulțeau mereu si nu se terminau niciodată. Iar bătrânul meșter priceput ii îndruma pe pitici si împreuna făceau jucării, mereu mai multe si mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume, jucăria pe care si-o dorește.
In seara de Ajun sosesc colindătorii. La fiecare casa, ei aduc vestea minunata a nașterii Domnului si urează un an bun si îmbelșugat.
Târziu, când noaptea se lasă, copii se culcaseși in pătucurile lor. In urechi le mai suna încă zvonul de colinde: „O ce veste minunata”…Apoi dorm si visează…
Dar oare vis sa fie???
Este noaptea in care visele copiilor se împlinesc. Doua zi, in dimineața de Crăciun in jurul bradului împodobit, bucuria nu mai are margini. Nici unul dintre ei n-a fost uitat. Iar după numele sărbătorii, copiii i-au pus numele Moș Crăciun si așa a rămas pana astăzi.
Mărţişorul este un simbol al primăverii, al revenirii la viaţă. La începuturi, acesta era reprezentat printr-o monedă, apoi s-a transformat în mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe o aţă.
Odată, Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu, dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze Soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătura de sânge a flăcăului se scurse în zăpada imaculată.
De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul rosu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.
De 1 Martie, românii au obiceiul ca părinţii să lege copiilor la mână sau la gât câte o monedă, pentru ca aceştia să aibă noroc tot anul şi să fie sănătoşi. Punerea mărţişorului se face de obicei înainte de răsăritul soarelui. El este dăruit, în zilele noastre, în principal copiilor, fetelor şi femeilor, pentru a le proteja gingăşia şi sensibilitatea.
Fetele se spală tot anul cu apa din zăpada rămasă până la 1 martie, pentru a fi frumoase şi drăgăstoase.
După 12 zile de purtat mărţişorul, acesta se scoate şi se leagă de un pom roditor, pentru a face multe fructe în anul respectiv. Se mai spune că dacă e vreme frumoasă, atunci vom avea o primăvară însorită.