Question

Va rog traduceți în romana :
It was in the evening of December 16th 1878.Doctor Charles Blunden,a well-know Liverpool doctor,was still in his surgery.
At about 9 p.m. somebody knocked at the door.On the doorstep there was a boy of about twelve wearing dirty trousers and no shoes.There was a dark blue scarf around his neck.
-Doctor!
He cried.
-Please come with me!My mother's ill!I think she's dyng.

The doctor followed the boy to a street near the surgery.The boy pointed to a woman on the ground.She was unconscious.The doctor looked at the woman and then stoped a passing horse and cab.The doctor and boy lifted the woman into the cab. At the hospital the doctor treated the woman for pneumonia and luckily she recovered completely

Some weeks later,the woman thanked Doctor Bunden for saving her life.He smiled and said that the real person to thank was the woman's son.
-My son?
She said.
-No,not my son!
And she started to cry.
-My son died from fever two years ago.

Doctor Blunden was amazed.The woman continued.
-This is all I have to remembere him by.
She pulled a dark blue scarf from around her neck.
-It was his.I always wear it in winter.
Doctor Blunden recognised it immediately.It was the barefoot boy's scarf.

Answer 1

Era în seara zilei de 16 decembrie 1878. Doctorul Charles Blunden, un cunoscut doctor în Liverpool, era încă în sala de operație. Aproape de ora 21, cineva bate la ușă. Pe trepte era un băiețel de vreo 12 ani îmbrăcat în haine murdare și fără încălțăminte. Avea o eșarfă albastră în jurul gatului.
-Doctore!
Plângea.
- Va rog să veniți cu mine! Mama mea este bolnava! cred că este pe moarte.
Doctorul îl urmă pe băiat pe o stradă aproape de chirurgie. Băiatul arăta spre o femeie care era pe jos. Era inconștientă. Doctorul s-a uitat la femeie și apoi a oprit o căruță si vizitiul. Doctorul și băiatul au urcat-o pe femeie în căruță. La spital, doctorul a tratat-o pe femeie de pneumonie și din fericire si-a revenit.
După câteva săptămâni, femeia i-a mulțumit doctorului Blunden pentru că i-a salvat viața. I-a zâmbit și a spus că singurei persoane care ar trebui să îi mulțumească, este fiului ei.
-Fiul meu?
Ea a spus.
- Nu, nu fiul meu!
Și a început să plângă.
- Fiul meu a murit acum doi ani de febră.
Doctorul Blunden era uimit. Femeia continuă.
Este tot ce mi-a rămas amintire de la el.
A scos o eșarfă albastră din jurul gatului ei.
- El a fost. Întotdeauna o port iarna. Doctorul Blunden a recunoscut -o imediat. Era esarfa băiatului desculț.